Devenire

Sfârșit

Radu stă langă mormant și vorbeste cu mama lui, cu Vero a noastră, de ceva timp. Îl aștept, mai ales că și el a stat, după mine. 

Iustin a plecat mai devreme, fiindcă trebuie să stea și cu fetița noastră. Nu are nici măcar trei ani, încă are nevoie de noi. Am reușit să o nasc, am reușit să am un copilas al meu. DAR ȘTIU CĂ NU AM FOST EU. Am fost ajutată, după ce m-am îndreptat. 

Deși era să pier la nastere, se pare că am supravietuit. 

Radu a crescut și în curand, o să facă douazeci de ani. Nu știu cand a trecut timpul. Încă îl văd în bratele lui Vero, apoi în ale mele, după în ale lui Cristi. 

Părintii nostri au pierit, la o distantă scurtă de timp. S-au întamplat multe pe care nu mi le pot explica, dar acum zambesc mai mult și încerc, să nu mă mai las învinsă de greutăti. 

Cu toate că am dorit ca Radu să se ocupe de afaceri, el nu dorește. Din contră, surpriza a venit din partea Angelei. Se pare că ea seamănă cu mine. Radu vrea să ajute oamenii, Radu vrea să fie un sprijin pentru aceștia. Vrea să devină doctor. 

Mă trag de nas și mă uit pe telefon, la o poza cu cea mică. Nu îmi vine să cred că este fetița mea. Mereu cand o privesc și o iau în brate, îmi vine să plang, mă cutremur. Iar ea, este atat de cuminte și de dulce. Iustin este topit după ea, dar în acelasi timp, se ocupă și de Radu. De cand sunt cu Iustin, de la acea conferintă, parcă viața mea a primit încă o șansă. 

Sunt conștientă că în trecut amandoi am greșit, amandoi am fost atat de încăpătanati și de imaturi în anumite privinte, dar de cand mi-a oferit acel inel, parcă ne-am decis, să nu mai fim ca înainte. 

Din cauza lui Miron, din cauza că nu reușeam în acei ani, să răman însărcinată, să nasc un copilas, m-am crezut slabă și nu am fost mulțumită de mine. Dar cand Miron și logodnica lui gravidă au fost prezenti, nu am putut decat să mă bucur. Miron avea să fie tată, așa cum își dorise, iar eu, urma să o iau de la capat, pe un drum nou, alături de Iustin. 

O lungă parte din viața mea, am dorit să fiu cu Miron la varsta de acum. DAR SE PARE CĂ NU AȘA TREBUIA SĂ FIE. 

Iustin nu mai este tipul de atunci. 

Iustin nu mai este amicul lui Miron, care a fost trimis de el pe capul nostru, să-i fie spion. 

Iustin, a intrat în viața mea într-un fel, dar acum, este alt bărbat.

-Ești bine? 

Îl aud pe Radu și mă întorc spre acesta, cu fața. E mereu atent la nevoile mele și nu doar ale mele : 

-Ai vorbit cu mami, da? Tu cum te simți? Eu sunt în regulă, mă pierdusem în ganduri. 

-Ea m-a născut și a stat puțin cu mine, dar pentru mine, tu ești mama mea. Nu vreau să o supăr, îmi pare bine că știu adevărut, însă te iubesc de parcă ești mama mea adevărată. Îți mulțumesc fiindcă ai avut grijă de mine, vreau să cred că ești mandră de mine. Nu știu ce ar crede Veronica. Nu mi-o aduc aminte deloc. Tot ce știu sunteti voi, tu, Iustin și cea mică și restul din familie. 

-Radu. 

Îi zic pe nume, cu lacrimi în ochi, iar el ridică din umeri :

-Sunt doar sincer, nu pot să te mint. 

Mă trage mai aproape, dar înainte să îl iau în brate, mă sărută pe obraz cu dragoste : 

-Știu că sarcina nu a fost simplă, mai ales la varsta pe care o ai. O să învat tot și o să mă asigur, că devin un doctor priceput, bun, care salvează vieti și are grijă de oamenii care apelează la el cu inima. Moartea mamei, faptul că doctorii au spus că nu vei trăi dacă nasti, nu vreau să mai pierd pe nimeni. Nu vreau să treacă timpul și să răman fără tine. Mai este și sora mea, de care trebuie să am grijă. E mult prea mică și mai este și Iustin !  Poate crezi că o iau înainte, dar sunt mai agitat de fel. Am o multime de ganduri și noaptea, mai sar din pat. Am poza de familie pe noptiera, la care mă uit, cand am un moment greu. Și mai este și cea cu Veronica. Poate că greșesc, sunt încă tânăr, însă am nevoie de tine, mamă. Cred că voi avea toată viața, chiar dacă am crescut.