ɪᴜʙɪɴᴅ ᴜɴ ᴍᴀғɪᴏᴛ⚊נυиgκοοκ

♡𝑆𝑎𝑝𝑡𝑒-

-Tu nu mănânci Jungkook? îmi întinde o felie de pizza

-Nu îmi e foame,am mâncat puțin de dimineață și mi a ajuns.

Ea da din cap ca fiind un bine și continuă să mănânce. Eu o privesc apropiindu-mi mana de mana ei. O pun peste a ei și aștept reacția. Se uită spre mine și zâmbește,apoi continuă sa mănânce.

-Spune-mi mai multe despre tine Jungkook,vreau sa te cunosc!

-Pai nu știu ce ar trebui sa îți povestesc. Nu mai am părinți,m au părăsit pentru că erau săraci,și nu mă puteau creste. Locuiesc singur,într-un garaj,făcut ca o casa. Șeful meu mă ajută cel mai mult în acest moment. Îmi place să donez, pentru că știu cum se simt oamenii care nu au. Ea se uită spre mine având lacrimi în ochii
S a întâmplat ceva Sun Mi? Nu trebuia să îți spun toate astea

-Nu Jungkook,doar că tu chiar daca ești sărac,ești fericit! Asta apreciez cel mai mult la peroane, chiar daca nu au de ajuns,tot își arată zâmbetul minunat. Mă bucur că mi ai spus toate astea,înseamnă mult pentru mine sa știu că ai încredere să te deschizi la mine.

Atunci vreau sa o apuc de cap și să o sărut. Era cel mai bun mod de a o face să se îndrăgostească complet. Și asta fac. Mă apropii de ea și îi pui mana pe obraz sarutand-o.
Stam câteva secunde bune așa lipiți unul de altul.

-Jungkook...

-Sun Mi...

-Ce a fost asta?

-Nu îmi pare rău că te am sărutat. Simțeam nevoia sa fac asta! Mai devreme sau mai târziu.

Atunci ea se apropie mai mult de mine și să sărută din nou. Închid ochii și aștept că ea sa termine.

-Îti mulțumesc Jungkook, pentru zilele astea, în care m ai făcut să mă simt mai bine!

-Voi încerca să te fac bine în fiecare zi de acum în colo daca îmi dai voie Sun Mi! Pentru că ești importanta pentru mine!

După ce mâncăm strângem tot și mergem la mașină. Pe ea o las undeva aproape de casa iar eu merg la mine acasă. Cobor din mașină și deodată lacrimile îmi dau. Totul ce mi se întâmplase,și mi se întâmplă doare ca dracu. Vreau sa nu mă fi născut.

-Mama,tata de ce a trebuit să faceți un fiu ca mine? De ce...de ce eu? Cad la pământ plângând

Sunt extrem de puternic,dar și oamenii puternici cedează câteodată.
Mă ridic singur de jos și merg în casa,care nu era o casa normala,și mai mult un garaj. Deschid sertarul și scot niste droguri. Aveam nevoie de ele pentru a mă simți mai bine. După ce le iau instant uit de tot. Era deja 5 așa mă mă duc să cumpăr niste prezervative,seara aveam întâlnire. Cumpăr un pachet și îl pun în mașină. Îmi aduc aminte că nu mai am nici țigări asa că iau și un pachet.
Îmi aprind una și mă așez pe o bancă. Lângă mine se așează o fetiță,care nu avea mai mult de 10 ani. Era împreună cu cățelul ei.

-Domnule,de ce fumezi? Țigările nu sunt bune? Suferi după cineva?

-Ce te bagi tu fetițo?

Atunci ea îmi ia țigarea din gura și o aruncă pe jos călcând-o.

-Hei,eu am platit pentru aia! Las-o!

-Mai bine vă luați ceva de mâncare decât prostia asta! Nu ești sănătoasă,și mai ales pentru un băiat atât de frumos ca tine.

-Asa consideri tu? Că țigările nu sunt bune?

-Chiar deloc. Decât să fumezi,sau să te droghezi mai bine mănânci până nu mai poți!

-Si după daca te faci gras?

-De grăsime poți scăpa domnule,însă de obsesia pentru astea,nu. Se uită spre mine cu părere de rau

-Sa ști că ai dreptate micuțo! Cea de spui tu chiar e adevărat!

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare 💗💗