ɪᴜʙɪɴᴅ ᴜɴ ᴍᴀғɪᴏᴛ⚊נυиgκοοκ

♡𝑃𝑎𝑡𝑟𝑢-

Ajung la o florărie și mă uit atent la un buchet de trandafiri.

-Cat costa ăștia?

-Îi luați pentru iubita dumneavoastră?

-Oarecum,încă nu. Vreau sa o fac să mă placa.

-Baiatul meu,nu un buchet de flori face o persoană sa se îndrăgostească de alta persoana. Contează sufletul! Din acest fapt îți dau asta gratis!

-Va mulțumesc,dar nu pot accepta. Aveți nevoie de bănuți ăștia,mai mult decât am eu. Uitați

Îi dau bani și îmi duc buchetul în mașină. Mă așez la volan și merg acasă. Îmi fac un dus și mă oglindesc puțin. Îmi place foarte mult de mine,mai ales corpul,orice persoană ar muri daca m ar vedea gol.
După ce sunt gata complet merg spre mașină. Pornesc și opresc în fața casei lui Sun Mi. Era deja gata. Nu puteam sa nu observ rochia scurta ce îi lasă la vedere picioare. Arata atât de bine. Zâmbesc și ies din mașină.

-Bună seara domnule! Arăți super îmi spune ea privindu-ma

-Pot spune același lucru despre tine domnișoara Sun Mi! Am adus asta pentru tine! Scot buchetul de flori de la spate și il dau

-E minunat,dar nu era nevoie! Îți mulțumesc!

Zâmbesc și deschid ușa. Ea intră în mașină și închid ușa apoi urc și eu.

-Va fi o seara minunata spune ea zâmbindu-mi

Mă bucuram sa aud asta,mai ales că asta era și scopul meu.
Ajungem la restaurant. Îi trag scaunul și ea se așează zâmbindu-mi!

-Nu era nevoie îmi zâmbește în timp ce își așează rochia

Mă așez și eu la masă și încep să caut ceva de mâncare. Știam că ei îi plac pastele.

-Eu iau paste,tu? Spun eu privindu-o

-Iau și eu același lucru. Pastele sunt preferatele mele,cele cu- o întrerup

-Fructe de mare spun zâmbindu-i

-Cum de ști asta? Nici măcar iubitul meu nu știe asta. De i ar pasă măcar...

-Sunt sigur că îi pasă. Doar că nu îți arată asta!

Știu că nu trebuia să o fac să creadă că iubitul ei o iubește, pentru că scopul meu era să o fac sa se îndrăgostească de mine dar tristețea cu care spune cuvintele "De i ar pasă măcar" îmi lasă un gust amar în suflet.
După ce mâncăm ea vrea sa ne plimbam pe jos în parcul de alaturi. Pantoful începe să o strângă foarte tare așa că se oprește și se apleacă spre picior.

-Esti bine? Sa rupt pantoful? Mă uit curios

-Nu, dar piciorul meu nu mai are mult și se va rupe...

-Te a frecat pantoful? Dă' sa vad mă aplec lângă ea Pfuu,nu e de bine. Dă-i jos și hai în spatele meu!

-Nu pot face asta. Nu trebuie să mă iei în cârcă,mă descurc! Spune ea rușinată

-Chiar vreau sa fac asta!

Ea se opune și o iau în brațe în stil mireasa. Nu mai zice nimic și doar mă privește uimită. Simt cum ceva o face să mă placa. Ajungem în fata porții casei ei și o las jos.

-Te as fi dus până în casa,dar poate părinți tai dorm!

-Nu e nevoie,îți mulțumesc că m ai adus până aici! O sa țin minte asta! Acum te las,e deja târziu!

Ne salutam și ea merge în casa. Se uită la mine în timp ce intra în casa. Era minunată. Rochia ei sclipea,iar fata ei era roșie din cauza frigului.

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare🫶🏻