♡𝑁𝑜𝑢𝑎𝑠𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑐𝑒-

228 17 4
                                    

Zilele trec repede. Sun Mi sta mereu alaturi de mine acum că a scăpat de Taehyung! Niro și Land se simt ca acasă și asta mă face fericit.

-Sun Mi...ce zici sa mergem la mare puțin timp? O săptămână? Doar noi doi,departe de lume?

-Jungkook...e o idee minunata,cu Niro cum rămâne?

-Ea rămâne acasă,cu Land. O sa trimit pe cineva să stea cu ea. Cat timp suntem plecați. Va înțelege!

-Bine,accept,vreau măcar un moment să mă simt libera și fericită alături de persoana pe care o iubesc! Deci,haide sa mergem Jungkook!

-Atunci așa rămâne,mergem la mare mâine! Va fi atat de bine sa fim doar noi doi!

Vine a doua zi și eu cu Sun Mi ne luma la revedere de la Niro și Land. Ne urcăm în mașină și în două ore suntem la mare. Totul era atât de liniștit. Aerul era curat,iar briza mării nu era așa rece. Ea fuge repede spre mare și intră cu picioarele. Se uită spre mine și zâmbește. Era cel mai frumos zâmbesc pe care l am văzut până acum! Ochii ei luceau. Soarele bătea în parul ei lung,de culoare închisă.

-Vin-o și tu Jungkook,apa nu e așa rece.

O iau la fugă și mă alatur ei. După puțină bălăceală intrăm în casa pe care o închiriasem. Ea se schimbă și la fel fac și eu.
Mă apuc să gătesc ceva pentru noi iar ea se uită la mine zambind.

-Stii,sunt cea mai norocoasă persoană Jungkook!

-De ce spui asta Sun Mi?

-Sunt cea mai norocoasă pentru că te am întâlnit pe tine! Și pentru că ești iubitul meu!

Nu știam ce să spun. Simțeam același lucru însă nu voiam să o fac. O iubeam,dar nu voiam. Voiam să o sărut,dar nu voiam! Voiam să îmi fie iubita,dar nu voiam!

-Sun Mi...și eu sunt norocos...dar tu nu ești. Nu trebuia să găsești un om ca mine. Nu trebuia să mă placi...

-Adica Jungkook,cum sa nu te plac? Ești singurul bărbat ce mi a demonstrat iubirea adevărată! Ești singurul ce mi a oferit iubire,când simțeam că cedez! Tu esti totul!

-Sun Mi...

Mă ridic și o sărut. Ea îmi demonstrează în fiecare zi că ceea ce simte pentru mine nu e nimic fals. Țin la ea mai mult decât țin la mine,dar nu vreau. Nu vreau să mă îndrăgostesc. Nu asta era planul meu. Ea trebuia să o facă,sa se îndrăgostească,iar eu,sa o omor!

Mâine era ziua,ziua în care Sun Mi trebuie sa dispară. Domnul Oh m a sunat și mi a spus tot planul. De asta am venit la mare,aici este foarte putina lume și nimeni nu va ști că eu am omorât-o. Inima parca îmi sare din piept din cauza dureri. Nu voiam să o fac,însă era munca mea. Un lucru pe care îl uram cel mai mult era,ceea ce făceam. Lipsa banilor m a forțat să fac asta,iar acum,nu mai pot scăpa.

Sun Mi adoarme pentru că drumul a fost lung. Eu mă pun pe scaun si privesc cerul. O foaie îmi sare în ochii așa că o iau. Găsesc un pix așa că încep să desenz ceva. Mă durea capul foarte tare așa că mă întind pe canapea și fara sa vreau adorm.

După câteva ore de somn mă trezesc mai mult decât bine. Iau o pastila pentru că simțeam că nu am energie.  Mă ridic și pregătesc cina pentru că era destul de târziu. Aud pași de sus,era Sun Mi!

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare ❤️

ɪᴜʙɪɴᴅ ᴜɴ ᴍᴀғɪᴏᴛ⚊נυиgκοοκUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum