vi

954 112 2
                                    

La două zile după ce am vorbit cu tipul colorat, îl vedeam mereu în pauze.



La școală sau chiar întâmplător pe stradă.



Mereu îmi zâmbea și încerca să vorbească cu mine.



El mă făcea să mă simt... cineva.



Mă simțeam în largul meu cu el.



-Ce părere ai despre muzica punk-rock? m-a întrebat el.



M-am blocat, neștiind ce aș putea spune.



-Nu știu, nu am o părere exactă. am spus timidă.



-Perfect, a zâmbit el, înseamnă că te pot influența. a chicotit.



Eu doar am râs slab.



-Poate.

Maybe || Luke HemmingsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum