Maybe || Luke Hemmings

xlix

În timp ce băieţii erau la repetiţii, am decis să părăsesc totul.

De fapt, nu eu am decis, eram obligată.

Mama îmi văzuse schimbarea de comportament, amândouă trebuia să plecăm.

Îmi spusese că sunt nebună şi că am nevoie urgentă de un psiholog.

Spre surprinderea mea, lucrurile au degenerat şi deja voia să mă dea la spitalul de nebuni.

Nu vreau, dar ştiu că aşa e mai bine... aşa e mai bine pentru toţi.

Totul va trebui să se şteargă cu buretele. Buretele. Buretele.

Trebuie să uit, o să uit şi o să uit.

Trebuie.

Poate o să-mi fie dor.