Maybe || Luke Hemmings

xliv

M-am uitat la el atent şi ştiam ce trebuia să spun, deja aveam planul în minte. Deşi Luke m-a redus la tăcere cu câteva clipe în urmă, puteam să o întorc cum vreau eu.

-Ne certăm, ne împăcăm. Cât o să o ţinem aşa, Luke? am întrebat şi am simţit cum inima mi se rupe în mii şi mii de bucăţele.

Inima se topeşte şi dispare şi nu mai vreau să am acest sentiment în viaţa mea.

-Ştii prea bine că nu vreau să fie aşa. s-a uitat în jur.

-Dar dacă nu ar mai exista nimic? m-am uitat în jos şi mi-am muşcat buza.

S-a uitat mirat la mine. Nu l-am mai văzut aşa în viaţa mea.

-Doamne, ce vrei să spui? m-a privit speriat. Mia, nu face asta! a pus mâna şi ma tras de încheietură mai aproape de el.

Am zâmbit reţinut cu părere e rău.

Nu mai puteam să îi continui micuţul joc.

 -Poate, nimic.