x

936 106 0
                                    

-Încerc atât de mult să te înţeleg, dar nu reuşesc. mi-a spus Michael cu o urmă de regret în voce.



Nici nu trebuia să încerce, chiar sunt o cauză pierdută.



-Ce e aşa atrăgător la blondinul ăla spălăcit? m-a întrebat vizibil nervos.



Am tăcut. 



Nici eu nu ştiam de ce, dar cred că pot în sfârşit să afirm că îmi place de Luke.



-Nu ştiu, am spus cu vocea tremurândă.



Probabil că îl ura pe Luke pentru că mă face să sufăr. Dar nu Luke e de vină, ci eu sunt.



-E vina mea, Michael. E numai, numai vina mea! am început să ţip în cameră.



-Nu e vina ta, linişteşte-te, la naiba! E vina mea! a ţipat înapoi.



-Ce? am întrebat.



Poate... e mai rău decât credeam.

__________________________________________________________ 

Acum că e vacanţă o să postez mult mai des.

Oricum, sper să vă placă şi acest capitol. 

V-am pupat pe pălărie ^^ :)).



Maybe || Luke HemmingsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum