Maybe || Luke Hemmings

Bonus x2

 -Bună dimineaţa, domnişoară Mia, aveţi o nouă vizită. m-a anunţat asistenta când a intrat în camera mea de spital. Am devenit aşa obişnuită cu locul acesta încât mai am puţin şi o numesc "casă".

-OK, să vedem. am dat din umeri şi m-am ridicat în capul oaselor. După câteva secunde m-am rezemat de bara patului aşteptând să văd cine s-a gândit la mine.

-Hei... a şoptit încet Michael, păşind încet către mine cu câteva plase în mână.

-Salut, nu mă aşteptam să vii, am zâmbit uşor. Îmi fusese dor de el. Nu a venit... dar acum, el e aici.

 -Nici eu. Luke şi Calum sunt la o cafenea cu noua noastră manageră. a lăsat plasele jos şi m-a luat în braţe.  Scuză-le absenţa, mi-a spus grijuliu.

-Uh, manageră? am rămas nemişcată. Era o fată... era o fată cu Luke. Cred că vreau s-o omor, am spus serioasă, Michael doar chicotind. Credea că e o glumă.

Mi-a dat drumul din braţe şi a aşezat pungile pe pat, explicându-mi unde să le pun şi ce să fac cu ele. Îmi vorbea delicat şi avea grijă ca fiecare detaliu să fie perfect.

-Cred că am o veste bună. mi-a făcut cu ochiul înainte să îşi anunţe plecarea. 

-Ce anume? am întrebat, conducându-l către uşa ieşirii din spital. 

-Pregăteşte-ţi bagajele, vin peste trei zile. a făcut o pauză lungă, eu rămânând mută de uimire. O să te scot de aici, a continuat.

-

 -Domnişoară Mia, din nou dormiţi? m-a zguduit asistenta. Devenea cicălitoare, îmi strica fiecare somn cu pastilele ei. Programul de aici e foarte strict şi după ceva timp chiar te saturi. Probabil era 13:59, astfel încât să-mi iau pastila la 14:00. Am oftat şi m-am ridicat în şezut fără să comentez.

 -Pastila? am întrebat când am observat că nu are paharul cu apă în mână.

 -Nu. Aveţi un vizitator. mi-a spus şi m-am încruntat la ea. S-a făcut dispărută şi mi-am muşcat buza. Cine era? După câteva secunde, am văzut un cap blond.

Oh, Luke, tu erai?

- - -

ATENŢIE : BONUSURILE NU FAC PARTE DIN ACŢIUNEA CĂRŢII!!