Maybe || Luke Hemmings

xxxiii

După două ore, aceelaşi loc, aceeaşi linişte apăsătoare. Eu şi Luke, aceeaşi încordare.

Simţeam că fac ceva greşit stând cu Luke, băiatul care acum două săptămâni abia scotea două cuvinte în faţa mea.

 -Cred că ar trebui să te las să pleci, şi-a strâns buzele, de tot, a continuat.

M-am încruntat, clipind des.

 -Ce vrei să spui, Luke? m-am ridicat în faţa lui cu o expresie uşor încordată.

-Nu-ţi fac bine.

 -Greşeşti.

-Tot timpul, s-a ridicat şi el, doar fă asta, nu vreau să te cerţi cu el din cauza mea.

 -Dar am nevoie de tine, Luke. Am nevoie de tine şi de braţele astea şi de ochii tăi care îi privesc pe ai mei. am vorbit repede. Am nevoie de tot ce ţine de tine, am oftat într-un final.

 -În regulă. s-a apropiat de mine.  Mâine, eu, tu şi Clifford o să avem o discuţie. Calum o să vină să îl calmeze pe colorat.

Poate chiar o să iasă rău.

------
Deeci, am scris câteva capitole în avâns pentru că acum sunt la mare și nu voiam să vă las în aer.
Sper să fiți pregătiți pentru că nu mai e mult până la final.
V-am anunțat de acum. Byee^^ :))!