Maybe || Luke Hemmings

xiv

Eram în faţa casei lui Michael, aşteptând ca cineva să-mi răspundă la ciocănitul insistent. 

După un minut de aşteptare, uşa s-a deschis dezvăluind un chip zâmbitor.

-Hei, bună dragă. Ai venit să-l vizitezi pe Michael, nu" m-a întrebat mama lui Michael, Karen, chicotind.

 Am zâmbit, aprobând din cap. 

-Se simte mai bine? m-am repezit să întreb. 

-Dar, te rog, intră. Cât despre el, este mai bine. Ce zici să te convingi tu de asta? mi-a răspuns zâmbitoare, ca de obicei. 

M-am îndreptat spre cameră, unde am dat de un Michael bolnav. 

-Heei. Ţi-am adus o supiţă de puişor. i-am zis pe un ton copilăros. 

-Nu trebuie să foloseşti diminutive. Nu-s un pisoi. s-a bosumbat el. 

-Poate.

__________________________________________________________ 

Astea sunt momentele mele de glorie, la naiba =)).

Nu pot să mă mai opresc din scris.

Sper să vă placă şi acest capitol şi am o primă întrbare pentru voi: Mike+Mia sau Luke+Mia ? :))