Maybe || Luke Hemmings

xxvii

-Gelos, nu-i aşa? am întrebat şi mi-am ridicat privirea pentru a vedea un Luke cu un zâmbet reţinut.

 -E mai complicat de atât. a spus uitându-se peste tot, dar numai la mine nu.

 -Luke... i-am pronunţat numele. 

 -Da, Mia. mi-a mărturisit simplu. 

M-am uitat ciudat şi el şi-a încordat maxilarul înainte de a vorbi. 

-Sunt mai gelos ca dracu'. De când m-ai lăsat aiurea cu Emma, mi-am jurat că o să ai un motiv real să pleci. Cred că, mi-a răspuns şi m-a îmbrăţişat strâns, cred că te iubesc. şi-a muşcat buza.

-Nu ştiu ce să fac. i-am spus, iar el nu mi-a dat drumul din îmbrăţişare. 

-Doar, iubeşte-mă, te rog. a suspinat şi ştiam că a început să plângă. 

-Poate... deja o fac. i-am replicat îmbrăţisându-l strâns.

__________________________________________________________

Cred că ăsta-i momentul pe care l-am aşteptat cu toţii :)).

Sper să vă placă capitolul şi nu ezitaţi să puneţi întrebări.

V-am pupat pe pălărie ^^!