Maybe || Luke Hemmings

xxii

Era sâmbătă, ziua pe care o aşteptam cu nerăbdare. Aveam nevoie de răspunsuri.

-Zi care-i treaba. a început discuţia indiferent.

-De ce te-ai schimbat? am întrebat brusc.

El s-a uitat preţ de câteva clipe la mine, nezicând nimic.

-Fără motiv. a spus scurt.

-Totul are un motiv, până la urmă. am oftat adânc. Nu folosi pretexte, m-am uitat la el. 

-Dacă te gândeai puţin mai bine şi te interesa cu adevărat de mine... a început el să vorbească, evident, nervos, Nu mă mai întrebai porcăriile astea.

Eu doar mă uitam neutră la el.

-Dă-mi voie. a spus şi a plecat fără să mai spună nimic.

Mă uitam în gol, gândindu-mă la ce tocmai mi-a replicat.

 -Poate aşa erai de la început. am şoptit, adresându-mă lui Luke.

__________________________________________________________ 

Mi-a fost observată abşenţa=)))?

Okey, deci ăsta e capitolul 22. Sper că v-a plăcut şi scuze că nu am mai postat am avut un program încărcat :3.

Până data viitoare, v-am pupat pe pălărie =)).