Maybe || Luke Hemmings

xlvii

Mă uitam în oglindă şi îmi exersam zâmbetul fals pentru că avea să mă văd cu Emma.

Recent, ea mi-a trimis un mesaj prin care spunea că vrea să ne vedem şi asta era extrem de ciudat.

 -Ce-ai de spus, bruneto? mi-am încrucişat mâinile la piept şi imediat am simţit că toate zâmbetele pe care le-am exersat au fost în zadar.

-Uşor, tupeu.a ridicat mâinile în defensivă.  Voiam doar să te întreb de Luke şi... trupa. Ştiu că ţi se pare ciudat, dar chiar vreau să aflu.

Am ridicat spâcenele şi am început să râd isteric.

 -Nu. am ridicat degetul ameninţător. L-ai pierdut, fato.

-Vrei să spui că acum e cu una... ca tine? a scos la iveală un rânjet batjocoritor şi plin de ură. Se pare că toată drăgălăşenia se duse.

 -Nu, nu am spus asta şi nici n-aş vrea s-o spun. mi-am muşcat buza şi am dat să plec.

Sub fiecare mişcare pe care o făceam mă simţeam devorată de privirile ei.

 -Poate o să-ţi dai seama şi tu cât de mult ţin bufoni ăia trei la tine. a pufnit în timp ce eu luam distanţă.