xxxix

555 67 4
                                    

Şi-a poziţionat mâna pe ceafa mea, trăgându-mă mai aproape de el şi presându-şi buzele peste ale mele.



Nu i-am răspuns, şi nici nu aveam de gând să fac asta.



Pentru o secundă am închis ochii, pregătită să îi fac faţă, dar n-am putut.



L-am împins şi am simţit ruşinea din prima clipă.



 -Lasă-ma! i-am ordonat, plasându-mi degetele pe buzele mele roşiatice şi umflate. Nici nu am fost atentă la sărut, oare m-a muşcat?



A zâmbit drăguţ şi a dat din umeri fericit. Asta voia de la mine?! Asta a vrut tot timpul?



 -În regulă. a păşit încet uitându-se prin încăperea goală. O să plec. a chicotit. Bipolarul dracului!



 -Nu te mai juca cu mine. m-am uitat în jos, jucându-mă cu brăţara de la mână. Mi-am muşcat buza.



 -Nu o fac. mi-a răspuns simplu întorcându-se.  Nu plânge. mi-a ordonat cu o voce răguşită. Nici nu mi-am dat seama că lăcrimam.



 -Poate, poate, poate.

__________________________________________________________

Ăsta a fost şi capitolul 39, ne apropiem de sfârşit.

Oh, apropo, am început o carte nouă ATSS (Ar trebui să ştii) şi chiar aş rămâne datoare dacă aţi lăsa un ochişor acolo.

Mulţumesc pentru tot, v-am pupaat ^^!!


Maybe || Luke HemmingsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum