sea boy

03.

în timp ce jisung stătea ascuns în propia sa durere, vânătorul vizita în fiecare moment al zilei stâncile. uneori chiar mergând de-a lungul plajei în speranța că sirena se va afla pe undeva.

nici o urma de el totuși.

cine ar fi crezut că va deveni așa de disperat numai să îl vadă, să-l atingă încet, să-i poată urmări atent formele corpului. să știe fiecare parte din el precum podul palmei.

jisung nu se afla într-o situație prea diferită, este la fel de dornic să se afle în brațele bărbatului din nou. voia să-l aibă lângă el.

"așa se simte păcatul, mamă?" întreba în șoaptă întunericul lăsat în camera, parca așteptând un răspuns de la singurătate.

cum poți să te numesti vânător dar să ma tii în brațe de parca as fi o dragoste nu o prada? cum poți să ma tratezi așa de tandru fără pic de regret?

de ce glasul meu stricat nu te afecteaza?

pentru saracul băiat, pământeanul era cu adevărat un risc, o enigma, dar focul aprins în inima lui nu mai putea fi oprit acum. era prea târziu pentru amândoi.

se ridică șifonat din pat și se grăbește să plece spre plaja, în acelaș loc în care l-a întâlnit pe bărbatul misterios, sperând că și el s-a gândit la sirena cu dor.

jisung încetinește când ajunge la mal, dându-i timp cozii sale superba să dispară, precum vânătorul în ultimele zile.

se aseaza ușor pe cea mai înaltă piatră și cântă precum prima zi, în speranța că îl poate ademeni din nou spre el.

"if you dance i'll dance

and if you don't I'll dance anyway

'cause I've got my mind on you

i've got my mind on you

say yes to heaven

say yes to me"

jisung își lăsă capul în jos, așteptând cu dor ispita sa.

minho pe de altă parte fugea. alerga precum viața lui depindea de asta, și chiar depindea.

îi auzise vocea din nou de la metrii îndepărtate. îi putea recunoaște glasul dintr-o o mie, angelic precum baiatul în sine.

sirena simti o căldură risipindu-se prin corp, ridicandu-i părul de la ceafa. în ciuda căldurii, se infiora și i se tăie rasuflarea.

vânătorul se afla prin apropiere iar corpul său o știa.

"pe zei era de neosteni!" gândise jisung.

"ma gandeam eu ca aici te gasesc" se auzi vocea lui minho de deasupra baiatului, iar sirena ridică privirea și îl vazut stând în spatele său.

ochii lui fumurii îl întâlnită pe ai lui jisung, doritori pentru atingere.

"am crezut că nu o să te mai văd vreodata" răsuflă ușurat pământeanul, frica simțindu-se în glas.

se opri pentru o secundă sa se uite atent la fața sirenei, analizând fiecare trăsătură. obraji grăsuți de veveriță îi ieșeau în evidență împreună cu ochii în care te puteai pierde ca într-un ocean.

minho simțea ca înoată cu rechini.

"pot sa te ating?" întrebă barbatul plin de speranță.

"da.. " jisung rosti cuvintele mai rapid decât și-ar fi dorit, simțindu-se disperat.

minho îl prinde încet de coapse, așezându-se între ele. din pură dorința strânge încet, atacand pielea moale a băiatului.

sirena scapă, fără voia sa, un gemut temător.

pământeanul se oprise din tot rămânând perplex. nu știa ce îi place mai mult, cântecul său sau gemetele ținute strâns în adâncul creaturii marine.

încerca să-și mențină cumpătul, ultimul lucru pe care și-l dorea era să-l atingă într-un mod nesăbuit și să-l facă inconfortabil în jurul său.

vânătorul se apleacă ușor în spațiul mic dintre gât și umăr, inhaland din nou mirosul intoxicant. bărbatul scoase un gemet gutural ca un marait din dorința pentru jisung.

"can i know you're name angel?" minho îi vorbea în engleză văzând că este mai receptiv, înțelegând mai bine limba.

"han jisung"

avea răspunsurile scurte și timide, îi era frica ca se poate trezi în orice minut din această fantezie.

"lee minho" îi sopti leneș în timp ce era cu totul absorbit de mirosul băiatului.

"m-minho?" îi repetă gentil numele jisung.

bărbatul poate jura pe orice ca în acel moment a simțit cum pantalonii i se strâng.