sea boy

21.

incidentul cu galeata plină de apă rece a fost doar începutul. de când au ajuns iar știrea satului toată lumea încerca să îi rănească cumva.

afișe ciudate, comentarii neadecvate și farse neamuzante. unii chiar au încercat să îi caute casa din pădure, dar fără folos.

urau ideea că trebuie să facă asta, dar nu aveau de ales. trebuiau să plece. departe de casa, de apă, de prieteni și departe de toate amintirile lor.

toți plângeau ca niște bebelusi după mama lor, mai ales felix. erau conștienți ca se putea ajunge la asta dar nimeni nu era cu adevărată pregătit de sfârșitul lor.

jisung se uita pierdut înspre apa limpede de dimineata și barca pregătită de plecare. nu îi venea să creadă că asta se întâmplă. un corp masiv și o căldură pura îl trezește din ganduri. minho parea mai trist și mai dezamăgit decât el.

se uita cu ochii indurerati către sirena, spunandu-i fără vorbe ca ceva nu e ok. "ce s-a întâmplat min?" creatura se întoarce către el, apucandu-i fata cu ambele mâini. bărbatul rasufla usor si isi închide ochii, lasandu-si capul moale la atingerea lui.

"nu pot pleca cu tine"

timpul se oprise în loc pe lângă cei doi, jisung fiind complet incremenit sub umbra lui. "p-poftim.. " pământeanul își strânge ochii mai tare punandu-si mâinile peste ale sirenei. "nu vrei sa continuam? nu tii la mine minho?" vorbele lui erau la fel de înțepătoare și acre precum tonul lui.

"pe zei, nu! normal ca vreau sa fiu cu tine hannie, mereu am vrut, mereu vreau și mereu voi vrea. sa nu crezi vreodată altceva"

"dar min... "

"te iubesc!"

era prima dată când o ziceau. atâtea luni împreună dar amândoi cu frica de reacția celuilalt. "și eu te iubesc min" jisung îi zambea ca un nebun cu ochii plini de lacrimi. lacrimi pure de sirena. "dar de ce?"

minho îi șterge gentil obrajii inrositi încercând încet să-l potolească pe băiat cu mangaieri atente pe spate. "tatal meu, trebuie să o rezolv cu el înainte să plecam" bărbatul se retrage și se uita în ochii lui, plini de iubire "altfel va veni după noi, crede-ma, vreau sa trăim în pace hannie. tu și eu, împreună"

dacă felix nu se smiorcaia până acum, e clar ca deja a făcut cascada lângă ei. changbin era în spatele lui tinandu-l protectiv încercând să-l potolească, înghițind singur lacrimile lui amare.

一

le-a luat mult să se despartă dar după minute de iubire și plans în brațe știau ca trebuie să se despartă. doar pentru un moment. va veni după mine. ma va găsi.

ma iubește!

jisung strânge de marginea de lemn vrând să se potolească dintr-o altă cădere în lacrimi. să-și ia adio nu a fost niciodată așa de greu. nu voia să se întoarcă cu spatele. nu voia să îi vadă pentru ultima dată. nu voia să dispară.

cuvintele lui minho îi străbăteau gandul ca o cursă nebuna cu mașini. "în caz că nu ma intorc" nici nu mai știa ce urma dupa, nu avea puterea să asculte o astfel de propoziție tampita.

normal ca avea să se întoarce la el!

dar nimic nu îl putu opri prin jisung de a se gândi ca poate... poate..

acel te iubesc era defapt un adio.