sea boy

04.

"te rog" implorand, minho se auzea în linistea lăsată pe plaja. respiratia sa caldă pe gâtul lui firav îi dădea fiori.

"nu pleca" face o pauză scurtă, trăgând aer în piept "vino cu mine, te rog, nu vreau sa pierd iar zile pe plaja căutându-te".

jisung face ochii mari în timp ce simte o căldură cum i se împrăștie prin corp. l-a căutat, i-a fost dor de el.

sirena rămâne pe ganduri. e periculos sa plece cu un vânător, dacă doar se preface ca îi pasa. dacă se comportă așa doar din cauza cântecului de sirena?

totuși știa bine ca ar prefera sa-și asume riscul de a pleca decât să se întoarcă acasă. poate el o să mă trateze mai bine.

"imi pare rău, a fost prea brusc. nu am vrut să sune exagerat." se scuza, luând tăcerea drept un răspuns negativ. "doar vreau sa stii ca nu te-aș răni vreodată, stiu ca sunt un vânător dar" se oprește, îl ia de umeri și îl pune să se uita în ochii lui "iti promit, iti jur pe ce am mai scump, nu m-aș ierta vreodată să te rănesc, nu m-ar lăsa inima."

sirena simte cum obrajii i se încălzesc de rușine, sinceritatea bărbatului luându-l puțin prin surprindere.

"o să vin cu tine, min" își lasa capul în jos, jenat de ochii lui întunecați.

"îți multumesc" pământeanul îi zambeste și îl apuca de maxilar punându-l să fie atent la el "thank you hannie".

sirena era roșie tot la față de către numele ales de bărbat. nimeni nu folosea han, fiind des strigat jisung sau blestematul.

creatura îi zambeste cald ridicându-se de pe piatra înaltă. "du-mă acasă vânătorule".

minho se grăbește și îl apuca din nou de talie strângând-ul încă o data. jisung face ochii mari din cauza contactului brusc, fluturasi inocenți luându-și zborul in stomac.

"scuze doar voiam să ma asigur ca nu e un vis" își apleacă încet capul "și sa iti simt din nou mirosul de piersici".

"nu mai pământeanule, make me blush" spune jenat sirena. minho începe să râdă încet. zambetul bărbatului îl făcea să se simtă bine, înăuntru.

"se zice, mă faci să înroșesc"

vocea lui devenise una serioasă, ridicându-si mânecile de la cămașa neagră, doamne venele lui. parca se transformase într-un profesor.

jisung îi zambeste încet și trece pe lângă el fără să se uite, mișcându-și șoldurile tentant, apoi se întoarce cu fața spre el și îi face un semn cu mâinile să îi arate drumul.

"imediat îngeraș" rostește șiret minho, iar sirena își pune mâinile pe obraz de rușine.

noua misiune a lui minho, make him blush.

"can i take your hand angel?"

jisung dă din cap și îi întinde încet mâna. contactul cu pământeanul creând scântei care se împrăștie în tot corpul lui firav.

一

după un drum scurt prin pădure cei doi ajung la casa bărbatului.

avea o casă relativ micuță ascunsă prin secretele și pericolele pădurii. oare se ascundea de cineva? vânătorii au și ei inamici?

înăuntru era dezordonat, pat șifonat, oale și tigăi aruncate prin chiuvetă și obiecte puse prin toate locurile posibile, probabil aruncate de nervi. of mâna pământeanului în casa asta, îi trebuie o atingere de sirenă.

"scuze pentru cum arată, nu sunt cel mai ordonat om"

jisung se uita incruntat la el "nu e scuza să ai casa murdară minho" oare de unde a apărut acest curaj în el?

vânătorul se uită la el puțin surprins apoi zambeste viclean. îi plăcea atitudinea.

"ți-e foame?" îl întrebă minho. din nou jisung rămâne la dat din cap rușinat să vorbească după ce i-a răspuns cu atitudine.

"am întrebat, ți-e foame, hannie? astept un răspuns" rostește calm dar cu o tonalitate mai jos luând iar acea atitudine de profesor autoritar gata să-l pedepsească dacă nu face ce vrea el.

curajul și-a făcut apariția înăuntrul sirenei și tace, dând din cap din nou în semn de da.

"oh angel, you want to play with me?"