sea boy

05.

"da, imi e foame" jisung se lasa batut la vederea bărbatului. minho era față în fața cu el, privind în jos, cu ochii ca niște carbuni.

pamanteanul îi zâmbește învingător.

"o să merg să cumpar unele pentru masă, te descurci singur?" vocea joasă dând de gol îngrijorarea lui minho pentru băiat.

"mă descurc min, nu sunt un copil" se încrunta jisung, simțindu-se puțin înjurat de nesiguranța bărbatului. vânătorul îl apuca gentil de obraji și se uita tandru la el.

"ba esti un copil, copilul meu, trebuie să am grija de tine" sirena se încruntă și mai tare, supărat pe comentariul lui minho.

imbujorat la auzul "copilul meu".

minho și-a trecut mâna ușor prin părul moale al sirenei și l-a mângâiat cu drag. " să nu-ți fie prea dor de mine". acum jisung pur și simplu era enervant.

se imbufneaza ca un copil mic și îi întoarce capul cu mâinile încrucișate la piept.pamanteanul chicotește și dă să plece.

jisung, rămas singur în casa, se aseaza pe patul dezordonat și îi analizeaza camera. un tablou cu rama argintie ieșind în evidență. sirena zambeste la vederea pozei cu vânătorul micuț, mama și tatal său fiind lângă el.

"unde sunt părinții lui acum?" se întrebă. "o să-mi spună cand o să fie pregătit" se gândi el.

se ridică de pe pat și se duce în bucătărie analizând din nou toata mizeria.

casa asta are nevoia de atingerea unei sirene, atingerea lui jisung.

în timp ce creatura avea grijă de casa, minho era plecat la unul dintre cele mai apropiate magazine, gândindu-se ce i-ar place de mâncare lui jisung.

"ce mănâncă sirenele? pești? sau e considerat canibalism?" lăsând peștele la o parte, de frica ca ar putea să-l transforme într-un canibal, s-a decis să i gătească pastele lui favorite.

după cateva minute bune pamanteanul s-a decis în privința cutiei de paste alese și și-a cumpărat și restul ingredientelor la fel de grijuliu. voia să se asigure ca masa e perfecta pentru han al lui.

"de la vânat sirene am ajuns să stau 30 de minute să văd ce îi fac de mâncare să îi fie pe plac, m-am stricat de tot" bombăni lăsându-și capul în jos defensiv "dar imi place".

一

ajuns acasă ramane cu maxilarul la pământ. jisung îi făcuse curat în casa.

și era îmbrăcat în hainele lui.

minho îl analizează din cap până în picioare. pantaloni prea largi aproape căzând de pe el iar tricou cu câteva mărimi mai mari venindu-i ca o rochie. era superb.

"hannie nu te-am adus acasă ca să-mi faci curat" spune cu un ton puțin mai rastit, era suparat. nu trebuia să depună efortul asta pentru că era el puturos.

"stiu dar nu puteam să văd mizeria asta, ia-o drept multumesc ca ma lași să stau cu tine" îi zâmbește cald sirena. "ce ai luat de mâncare?"

minho își lasa capul în jos, putin rușinat de alegerea sa "vreau sa fac paste carbonara, daca nu iti plac pot face altceva, ma pot întoarce la magazin nu e problema doar... "

"e ok min, nu am mâncat vreodata paste dar sunt dispus să incerc" vânătorul răsufla ușurat.

după ce cei doi au gatit împreună, jisung puțin nedumerit de ce ar trebui să facă și nervos atunci când bucătăria ajunge iar murdară, se aseaza la masa.

"pe zei ce bune sunt min!" fața lui minho se luminează de plăcere. "mă bucur"

"am vrut să te intreb ceva, nu vreau sa pară ciudat dar..." făcu o pauză din nou rușinat "daca făceam peste era considerat canibalism?"

jisung face o pauza din mâncat și ridică capul spre vânător, încercând să își dea seama daca vorbește serios sau își bate joc de sirenă. dintr-o dată începe să râdă tare tinandu-se de burta de durere.

"nu e canibalism min, e o delicatesa pentru sirene"