sea boy

12.

"o doamne, sunt dezbrăcați!" țipătul lui felix se auzi prin casa, deranjand cei doi băieți.

după ieșirea la cascada au plecat înapoi aruncând cât mai repede posibil hainele de pe ei. minho era peste jisung alintandu-i tot corpul cu săruturi. sirena gemea și îl strângea de brațe vrând mai mult de la el.

dar cum să faci ceva când ai niște prietenii bagaciosi?

pământeanul se ridică nervos și trânti ușa la camera, lasandu-se liniște totală. jisung se grăbea să se îmbrace, jenat de situație. uhh cum mai dau ochii cu ei acum.

după câteva minute de reculegere ies amândoi din camera, sirena uitându-se în jos fără curaj in timp ce minho arunca privi ca niște săgeți tăioase. nu suporta când cineva intra asa în casa lui, dar mai ales nu suporta sa fie oprit din a avea un moment cu han al lui.

"trebuie să-mi spal ochii cu clor acum" pistruiatul zice asezandu-se mai bine pe scaunul din bucatarie.

"păi poate nu era nevoie dacă nu invatai sa bati la ușa, yongbok" minho se asigura că pune accent pe denumire. felix se încrunta și își întoarce capul. "esti un nesimțit"

"gata calmați-vă, minho imi pare rau ca am intrat asa, dar vreau sa vorbim" chan preia conversația, obosit deja de cei doi.

toți baietii se asează la masa, ascultând de cel mare. chan avea un ton serios ceea ce însemna că nu poate fi neapărat de bine.

"am vorbit cu felix și changbin, stiu ca ceva nu e în regulă, va comportati foarte ciudat, ne știm de atata timp vreau sa vorbim ca niște adulti, fără secrete"

jisung înțelege ideea și se uita către triton. la masa îl observa și pe jeongin, data trecută nu prea a apărut părând destul de distant, chiar rusinos.

"știu despre voi" chan face o pauză păstrând fața serioasă. își lasa privirea către propiile mâini, evitând contactul vizual cu inculpații.

"ce știi chan?" changbin își lasa coatele pe masa făcând contact cu blondul, la fel și minho. jisung și felix își lăsau privirea să umble prin alte colțuri ale casei. jeongin era în lumea lui, părea că știe tot și nimic în acelaș timp.

"sunteti sirene" pistruiatul și mezinul erau singurii uimiti, minho a trecut peste faza asta.

"scuza-ma pe mine dar sunt un triton, te rog să fi exact măcar" changbin simte nevoia să corecteze nevrând să dea ideea de sirena.
"cum?" întreba jisung strângând în pumni tricoul de pe el.

"aveam dubii despre changbin de când îl stiu, tu doar ai ajutat să scot la iveală adevărul" chan zambeste cald, pentru el băieții erau exact că inainte, tritonul întoarce capul către el deschizandu-si gura să zică ceva dar ramane fără cuvinte.

jeongin vorbea foarte rar și încet ca o șoapta, doar analizand fata fiecarei persoane care deschidea gura.

changbin și jisung petrec câteva minute explicând cum s-au intalnit cu oamenii si cum e lumea din apă. cei doi se simțeau liberi să vorbească fără să mai ascundă bucatele din trecutul lor. jeongin și chan îi vedeau la fel ca înainte, nu se schimbase relația dintre ei, nu îi deranja.

se pare că felix l-a cunoscut pe triton când încerca să-l pescuiască. a fost uimit când a găsit un pește pe jumate om mai mare decât așteptările lui în undiță.

după câteva ore când ceilalti băieți erau pregatiti să plece comportamentul ciudat al lui jeongin prinde un înțeles. acesta face semne ca să discute ceva cu chan.

era surd.

acum sirena se simțea prost, se simțea de parcă l-a judecat până acum pentru liniștea lui.

"aveti grija ce faceti după ce plecam" jisung inroșește la cuvintele lui changbin. acesta tremura când simte mâinile calde si dure ale lui minho pe lângă el. "da o să avem" pământeanul făcuse cu ochiul ca un nerușinat.

jisung se întoarce și îi da pumni în piept în joacă. "cum să zici asa ceva min?"

"ce, mint?" face o pauză și își strecoară brațele pe lângă talia lui, tragandu-l aproape "sau cumva nu vrei sa am grija? vrei sa fiu dur cu tine hannie?"

băiatul tace și începe să se agite din nou în îmbrățișare. minho satul, se lasa pe vine și îl apuca de coapse de la spate, ridicandu-l la piept.

"să vezi ce-ți fac jisung"