sea boy

16.

au trecut câteva ore bune și minho doar stătea ca un fraier lângă tatăl sau pe barca așteptând să se termine tot. dădea din gura ca un prost și îl enerva maxim, mai ales ca e blocat cu el aici.

ce dor îi era de hannie al lui. l-a lăsat singur acasă cu felix și deja își făcea griji de ce se putea intampla. nici nu îi era frica pentru casa, îi era frica ca o să se rănească sirena.

era conștient ca era un adult în toată firea dar gândul ca ceva se poate intampla acasă și el nu putea să-l ajute îl dispera pe bărbat.

"o să stai ca o pizda toată ziua, fiule?" felix îl iritase de dimineata cand a sugerat să vină changbin cu el la jisung, iar comentariile misogine și tâmpite ale tatalui sau doar îi împingeau limitele.

cum să-l aducă pe changbin la el acasă și să-l lase singur cu sirena lui? știa foarte bine ca are un iubit și ca nu ar face așa ceva, dar ce conta pentru el? era un barbat gelos și posesiv.

tatălui lui era la fel de nervos, toată ziua nu făcuse nici un efort să prindă ceva.

era conștient de consecințe și faptul că nu pune mâna pe o sirena acum doar îi dă confirmare ca jisung ar putea fi una. dar nu putea, nu putea să facă așa ceva.

să distrugă încrederea dintre cei doi ar fi ultima lui dorinta. ar fi un gând dud cu el în mormânt.

"ziua e pe terminate și tu nu ai facut nimic, ma dezamagesti" minho îi oferea tratamentul tăcerii, încercând să ignore complet tot ce scotea pe gura. să înceapa o "discuta" cu el acum ar fi... neplăcut

"și tăcerea e un răspuns" își relaxeaza mâinile pe cârma și cu colțul ochiului se uita la fiul său. "poate daca era poponarul ala aici ai fi mai activ"

"poată daca erai un tată și un soț bun mama nu era moartă acum și fiul tau nu ar fi fost nevoit să se crească singur" cuvintele lui minho l-au atins ca niște colți de sarpe veninoși.

"clar nu te-ai crescut ca lumea daca ai ajuns.. așa" singurul răspuns pe care a putut să-l formeze, fără pic de rușine.

一

ziua s-a terminat cumplit, atacuri prin vorbe între cei doi și un tată dezamăgit. minho și-a ținut promisiunea și nu s-a atins de nimic, iar tatăl său nu a prins ceva fără ajutorul lui.

"halal moș" gândi bărbatul.

ajuns acasă, jisung îi sare fericit în brate. "cum a fost? v-ati certat? totul bine? a prins ceva? ai facut ceva? s-a întâmplat ceva deosebit? a zis ceva?" băiatul mult prea energic îl sacaia cu o mie de întrebări.

pamanteanul îl gonește pe felix după ce sopteste un multumesc și își strange în brațe sirena fără să răspundă la întrebările tâmpite și disperate. "totul a fost ok hannie, m-am descurcat"

creatura nu avea nevoie de altă confirmare, avea încredere în omul lui. îi zambeste cald și îl saruta pentru prima dată pe ziua aceea. minho a plecat foarte de dimineata si nu a avut timp să-l atingă absolut deloc. era disperat după barbat.

"te rog hai în pat min" sirena se comporta ca un catelus milog, implorând atenție. atentie pe care pamanteanul era dispus să o ofere.

bărbatul îl apuca de coapse și îl ridică în sus, aruncandu-l pe pat. se urcă rapid peste el și îi pupa fiecare parte a corpului. jisung chicotea sub el, fiind sensibil în unele zone.

minho îi desface ușor picioarele și începe să-l pupe atent. băiatul simti cum se încălzi în tot corpul, pregatindu-se de ce urma.

nu se satura niciodată să-l vadă pe barbat între coapsele lui. zici ca era menit să fie acolo. se potrivea perfect.

"sunt facut să stau între picioarele tale hannie" parca îi citise gândurile.

minho îi saruta delicat zona intimă prin materialul de bumbac care îl acoperea. jisung scapă un gemut ascuțit punându-și tibiile pe spatele său, lângă ceafa, încercând să-l impinga către el.

bărbatul nu mai sta pe ganduri și îl dezbraca, alintandu-i tandru cu limba miezul. cu cât pamanteanul își marea viteza cu atât sirena gemea mai tare.

"you're doing so good for me angel" cuvintele lui îl făceau să se inmoaie, să se facă una cu cearceaful de pe pat.

din păcate, cât timp cei doi se bucurau de moment, tatăl lui minho împrăștia zvonuri astroce în sat.