sea boy

22.

fetita cea mică, cu codițele blonde în bătaia vântului, s-a așezat pe iarbă, în mijlocul adunării de copii. încerca să dea o alura serioasă poveștii dar în acelaș timp zâmbea și chicotea de neoprit.

"eu nu cred așa ceva!" unul dintre baietii mai mari a rostit către fata, incrucisandu-si mâinile la pieptul tare. "minciuni!"

"cum sa mint despre așa ceva?" blonda era uimită de tupeul lui. "stiu sigur tot!" vorbi clar și rasfirat, vrând sa se facă înțeleasă și de încredere.

"de unde stii tu astea fetito?" o altă voce ascutita se auzi din grupul de copii.

"de unde stiu eu?" toți au rămas tăcuți așteptând un răspuns bun din partea ei "părinții mei erau prieteni cu ei. tata îi era ca un frate iar tati era cel mai bun prieten cu sirena"

era rândul ei să-și incrucisese mâinile la piept, uitandu-se bosumflata către ei "nu-mi vine sa cred ca nu știți! povestea lor de dragoste dintre un pământean și o sirena a rămas în istorie" aceasta lua o pauză dramatică, analizând fata fiecărui copil atent "marele vânători lee minho și sirena han jisung, dragoste interzisă!"

copii cascau gura ca la un film de acțiune. fetita se ridicase în picioare făcând semne cu mâinile și imitând sunete dramatice pentru efect.

"și-au promis ca o sa se revadă! dar vânătorul a fost omorât de propriul lui tată înainte sa ajunga la el" blonda se lasa la pământ imitând o durere în inima acută.

"și ce s-a întâmplat cu sirena?" întrebările tinerilor veneau ca o tornada către ea. fetita se ridică de pe pământ și se pune în genunchi către ei.

"a murit din cauza durerii! a fost răpită pentru lacrimile pure vărsate și folosită până la moarte!" blonda vorbea de parcă a fost martora la fapte, adăugând un strop de adevăr poveștii. unii copii au început să plângă alții au continuat să creadă că totul e o minciună.

"sirena l-a așteptat zile și nopti, dar degeaba. el nu s-a mai întors. a plâns crezând că e abandonat de propiul lui iubit."

când să mai povestească, părinții fetiței au ajuns. "pe zei, seo minji, pe unde ai umblat!?" vocea pistruiatului se auzi din îndepărtare "imi pare rau tati" changbin se lasa în genunchi către fiica sa și o lua în brațe, liniștit ca au găsit-o. "sa nu mai fugi așa frumoasa mea"

"nu, continuă povestea! continuă povestea minji!" rosteau copii în spatele lor "cum s-au intalnit pentru prima data? de unde îi cunosc părinții tai?" ochii lui felix s-au făcut mari la ultima intrebare "pe cine sa cunoaștem minji?"

blonda își lasa capul în jos vinovată "le povesteam despre vânător si sirena" muschii tritonului s-au încordat sub ea iar pistruiatul rămâne tacut. "imi pare rau, va rog iubiti-ma în continuare!" o lua ea înainte.

chanbin și felix se uita unul la altul, apoi către fiica lor adoptivă. "e ok micuțo, tata te iubeste! la fel și tati." bărbatul îi zambea cald. fetita mereu a avut o frica de abandon dar nu a înțeles că ei nu aveau să renunțe la ea, vreodată.

"hai să nu mai vorbim despre minho și jisung, ok? tati îi iubea foarte mult și nu îi place sa isi aducă aminte." pistruiatul își trece mana prin coditele blondei și o pupa pe frunte protectiv. ochii îi erau inlacrimati și îndurerați când venea vorbea de acest subiect sensibil.

"promit tati!"

一一一一一一一SFÂRȘIT一一一一一一一一