Alishia's walk of fame(in curs de editare)

Capitolul 2- part. 1

M-am trezit ca de obicei cu un picior pe jos ,incercand sa-mi opresc alarma si terminand totul cu o cazatura de toata frumusetea.Mama a intrat in camera si ma anuntat ca micul dejun e aproape gata.Probabil ca se obisnuise deja cu ritualul meu de dimineata.In primele zile venea sau incerca sa ma trezeasca ea ,dar apoi ori s-a plictisit , ori a inteles ca nu are ce face nu stiu care dintre ele , dar ma lasat in pace.M-am dus in baie spalandu-ma , iar apoi m-am imbracat intr-un pulover albastru o fusta maro si niste colanti.Mi-am prins parul intr-o coada si mi-am pus ochelarii coborand jos.

In timp ce mancam ma gandeam la viata mea.Viata mea in general.O zi obisnuita era plina de lovituri , batai , injuraturi si multe altele, dar ceea ce ma facea sa supravietuiesc zi de zi , ora de ora , era visul meu.Stiam ca intr-o zi tot ceea ce ei imi fac acum , va disparea , lasand loc respectului.Vroiam sa simt acel sentiment , sentimentul de reusita , de respect.Viata mea nu era perfecta si niciodata nu va fi , dar mereu mi-am spus sa tin de visul meu , chiar daca totul in jurul meu se destrama , chiar daca pare ca viata e cruda , candva voi fi rasplatita.Asa supravietuiam.Prin vorbe.Vorebele dor mai rau ca un cutit , vorbele te incalzesc mai mult decat o imbratisare ,doar vorbele fac totul cateodata.Desigur mai sunt si momentele in care pierzi totul , nu mai sti la ce sa te gandesti , ce sa faci prima data , nu ami sti nimic , de tine sau de altii ,nu mai sti ce sa faci si cum sa procedezi.Sunt multe din acele momente , mai multe decat cele bune si fiecare om stie asta.Unii rateaza incercarea de a fi fericiti.Unii ,pur si simplu ating singuratatea si nu mai pot iesi din ea , oricat ar vrea de mult, nu din cauza lor , ci din cauza celor care ii imping inapoi , cei care ii resping.

-Ma gandeam sa vin sa te iau de la scoala azi dupa ore.sune mama intrerupandu-mi sirul gandurilor

-De ce?Ca sa vezi daca ma hartuieste cineva?Mama , te rog , nu am chef sa imi pierd si ultimul gram de demnitate chemand-o pe mama sa ma ia de la scoala.

-Bine , dar...

-Mama, nu.Mersi , suna tentant sa merg intr-o masina si nu in autobuzul plin de guma al scolii , dar nu.

-Ahh...bine , fie.

Termin de mancat si ma incalt in tenesii mei apoi plec pe jos catre scoala.

Fac aproximativ 4 pasi si ma lovesc de cineva.Prostul meu obicei de a merge cu capul in jos fara sa ma uit la cine e in fata mea.Doua brate ma prind , iar eu imi recapat echilibrul.

-Ah , scuze , nu am vrut sa...

Cand mi-am ridicat capul l-am vazut pe Matt stand in fata mea si zambind.

-Surprinsa?Te-am asteptat aseara.

-A...CE?

-Tu chiar credeai ca e o farsa??

-Pai..da..

-Nu te invinuiesc.Vroiam totusi sa iti spun ca nu mai am nimic cu tine.De fapt nu aveam niciodata nimic cu tine , dar a trebuit sa ma port asa din cauza lui Tania.

Tania era iubita lui super -populara si blonda.Atat pe interior cat si pe exterior.Cateodata ma gandeam ca viata mea e facuta dupa filmele cu adolescenti.Toate la fel.Tocilara se indragosteste de tipul popular si cu muschi care are o relatie cu tipa populara si blonda , dar pana la urma el o sa se indragosteasca de ea.Pacat ca nu gasesti si vieti la magazin .As cumpara cu mare bucurie una noua.

-Si ai venit in fata casei mele la 7:30 dimineata pentru ca vroiai sa imi spui asta?

-Asta e unul din motive.

-Si care ar fi celalalt?

-Stiu ca tu nu ai o masina asa ca am venit sa te duc eu.

-Aaa..mersi,dar ..prefer sa merg pe jos.

Nici macar nu a ascultat ce am zis ,dar ma luat de mana si ma dus la masina.Avea un Chevrollete.Sau cel putin asa arata semnul de pe ea.Am mers tacuti pana la scoala , iar cand am ajuns in parcare aprope ca imi venea sa sar de bucurie de pe scaun , dar totusi m-am abtinut.

-Multumesc.am spus si am coborat din masina cu viteza luminii

Nu m-am uitat in spate sa vad daca imi rapsunde sau daca imi zice ceva , in momentul ala ma grabeam sa ajung in scoala si sa scap de privirile elevilor.Era mare lucru sa mergi in masina lui -sau cel putin asa auzisem- ,dar sincer mie mi s-a parut mai mult tortura de 5 minute.Cand am ajuns in scoala m-am grabit uitandu-ma in stanga si in dreapta dupa Amanda.Cand am gasit-o intr-un final am avut o mare surpriza.Vorbea cu un baiat.Cand m-am apropiat mai mult l-am putut recunoaste pe Dean.Amanda s-a intors si mi-a zambit chemandu-ma.

-Neata'.spun eu incet

-Neata.Am auzit ca te-a condus Matt pana la scoala.imi reproseaza Amanda

-Cand?

-Toata scoala vorbeste despre asta.spune Dean

-Doamne , am ajuns acum 2 minute!

-Deci e adevarat?

-Da..Dar e vina lui.Ma asteptat in fata casei de dimineata si nu a vrut sa accepte un nu!Si seara trecuta ma sunat sa ma cheme sa ne vedem.Crede-ma nu stiu ce are Matt.Ieri eram tinta pentru aruncat si azi...

-Sigur pune la cale ceva.Sti tu , ceva in genu “farsa suprema”.

-Mmm..cred.

Trrr...

-Trebuie sa ma duc la ora.spun eu

-Si eu.Ne vedem pauza viitoare.

Ii fac cu mana lui Amanda si lui Dean- care aveau ora impreuna- si ma duc spre clasa.

***

Restul pauzelor pana la pauza de pranz am fost intrebata cum arata masina lui Matt si am vorbit cu Amanda despre cat de idolatrizanti sunt unii.Pe Dean nu l-am mai vazut.La masa de pranz mi-am facut drum catre subsol , Amanda stand cu noua ei iubire , Aaron.Se cunoscusera la ora de fotografie.Sau cel putin Aaron o cunoscuse pe ea la ora de fotografie.Amanda il urmarise de luni bune.

Ciudat e ca Amanda nu este ca mine.Fara prieteni si tocilara.Ea nu e super populara , dar cunoaste destul oameni si a avut destul de multi iubiti.Niciodata nu am stiut de ce a venit sa vorbeasca cu mine.Cateodata ma gandeam ca poate doar i s-a facut mila de mine, fata care statea mereu singura la cantina fiind batjocura tuturor.Nu stiu....si probabil nici nu voi sti vreodata.

Scuze ca pun pe parti ,dar nu prea am timp sa scriu si imi pare rau ce este atat de scurt!Sper sa va placa si astept pareri!:)