Alishia's walk of fame(in curs de editare)

Capitolul 5

Am apucat să-i dau doar un bip , când am auzit un ciocănit puternic la uşa de la intrare.Am coborat jos gândindu-mă că e mama sau poate Andra.Nu era.Era tata.

El?Ce căuta el aici?O căuta pe mama?

S-au auzit alte bătai în uşă.De data asta am deschis uşa.Tata nu a aşteptat nici măcar o secundă, sau măcar un bună.Putea să fie şi un hoţ la uşă că tot nu îi păsa.Oricum , de ce i-ar păsa?Doar nu e casa lui , nu?

-Ce faci aici?Unde e maică-ta?spune el pe un ton nervos

-Plecată.De ce?

-Nu e treaba ta.

Îmi sună telefonul.M-am dus dupa el , deşi nu vroiam să îl las pe tata singur în casă.Era Amanda.

-Bună ,Amanda!zic eu pe un tol cât de vesel posibil.

-Bună.S-a întâmplat ceva?

-Da , dar acum nu prea pot să vorbesc , e tata aici.

-Mhî.

-Poţi să treci pe aici?

-NU!se aude din cealaltă parte a camerei

Tata ascultase tot ceea ce vrobisem.Nu ştiam că se auzea atât de tare , dar nici prin cap nu-mi trecea că o să răspundă el pentru PRIETENA mea!Era de aşteptat să răspundă în numele meu , dar în numele Amandei?!A înnebunit complet?

-Ăla e ...

-Da.Vrobim mai târziu.

I-am închis fără să mai ascult ce zice.

-Ce ai?!zic eu, practic urlând către tata

-Cum adică ce am?!

-Cum poţi să îmi asculţi conversaţiile?De fapt , eram sigură că o să îmi asculţi conversaţiile aşa că nici nu mi-a mai păsat , dar să răspunzi în locul prietenei mele?Cum poţi să faci aşa ceva?Cum crezi că se simte ea?

-Nu ştiu.Nu îmi pasă.

-Atunci poţi să ieşi la fel de repede cum ai şi intrat.Uşa e pe acolo , dar cred că eşti destul de familiarizat cu uşile ,aşa că nu am să te mai conduc.

-Cum îţi permiţi TU să vorbeşti cu mine aşa?Eu te-am crescut şi tu aşa mă răsplateşti?

-Tu mai crescut?Tu nu ai făcut nimic.Nimic pentru mine sau pentru oricine altcineva.

-Şi ce sugerezi? Că maică-ta a facut munca?Eu v-am adus toţi banii în casă , fără mine nu faceţi nimic.

-Mama mea a avut grijă de mine , de casă şi de tine!Dar ţie nu ţi-a păsat şi acum umblii pe străzi după o altă cocotă , care are măcar o cameră unde să dormi , dar se pare că până şi ELE îţi arată unde e uşa , nu doar propria fiica!

Nu mai puteam să respir când am terminat propoziţia.A plecat fără să zică nimic , trântind uşa.Am scăpat de el.

Am început să plâng.Ca un bebeluş care nu mai ştie ce să spună , sau cum să spună ce vrea şi doar plânge ca să explice că ceva e înneregulă.Am auzit cum uşa se deschide şi se închide la loc.Am crezut că e tata , dar nu m-am ridicat , nici nu m-am uitat.Două mâini subţiri m-au prins din spate.Mi-am ridicat capul şi am văzut faţa Amandei zâmbind cald.

-Ai-ai venit?

-Da.Am auzit că tatăl tău e aici şi n-am mai aştepat să văd ce s-a întâmplat înainte de asta.Speram să nu dau de el şi când l-am văzut plecând am început să alerg înspre casa ta.

-Mulţumesc.

-Pentru?Tu mai chemat deci nu e mare chestie.

-Andra ..a avut treabă .De aia te-am sunat.Nu vreau să ne împăcăm.