Alishia's walk of fame(in curs de editare)

Capitolul 8

Îmi pare rău că v-am făcut să aşteptaţi , dar chiar NU am avut timp de nimic înafară de şcoala,plus că am fost şi plecată.Învăţ ca o sclavă şi nu mai am timp de nimic.Sper totuşi să vă placă ce am scris , dar vă anunţ de acum , este scris în grabă şi super scurt ,dar n-am avut nici timp nici idei.Scuze şi pentru limbajul....vulgar.

Aaaa , da!Vroiam să vă întreb(deşi nu cred că cineva o să-mi răspundă :)) ) dacă mai mă lungesc cu povestea sau pur şi simplu fac totul...în ordine , mai scurt?Eu una sunt indecisă.Nu vreau să vă plictisesc , dar parcă nu îmi vine nici să o termin:)).Ok , deci , cum spun românii : engioi

______________________________________________________________________________________

Luna a trecut destul de repede alături de Andra.Ultima mea săptămână era săptămâna balului.Înainte nu ştiam , dar acum că stau la ea , văd câtă agitaţie se crează din cauza asta.Mie nu mi se parea mare chestie , dar ce pot să zic ,e amuzant sp te cerţi cu fete pe două culori de albastru care "nu sunt identice".În ultimul timp ieşeam foarte mult cu Matt ,dar nu îi mai vedeam deloc pe Amanda şi Dean la şcoală.Nici pe holuri..nicăieri.Azi m-am hotărât că o să trec pe la Amanda acasă ca să îi duc temele.Ştiu că e o scuză penibilă , dar sunt curioasa ce face.În plus i-am cumpărat şi o rochie pentru bal!E de un albastru safir , mulată şi lungă , fără bretele.I-am pus şi un mic biletel cu "să fi acolo".

Am ajuns în faţa casei ei.Îmi era puţin cam necunoscută , chiar dacă am mai mers acolo de multe ori. Acum , casa avea ceva ciudat.Ceva...neprimitor.Am ciocănit încet , parcă îmi era frică să nu rup uşa cu bătaia mea.Uşa de lemn s-a deschis , iar după ea stătea o fată de nerecunoscut.După ochii ei , mi-am dat seama că era Amanda.

-Amanda...eşti bine?întreb eu fără să-mi ascund uimirea şi un mic tremur în voce

-Da.Ce vrei?şi ea era surprinsă să mă vadă aici,chiar dacă încerca să nu arate asta.

M-am uitat în ochii ei şi am văzut cum nişte lacrimi se iveau.De când nu ne mai văzusem ,se schimbase radical.Avea părul roşcat cu şuviţe brunete.Era palidă.Albă chiar.Parcă a dat-o cineva cu var.Îmbrăcămintea ei era formată din un maieu negru cu un hanorac pe deasupra şi nişte pantaloni largi , gri şi tăiaţi ..manual.Avea în picioare nişte teneşi albi , cu ţinte.Părul îi era prins şi dat cu mult fixativ , pentru a sta într-o poziţie punk , daar totuşi cu stil.Era machiată cu mult negru ,care îi scoatea în evidenţă şi mai mult albul feţei şi cercănele.

-Am venit să îţi dau temele.Ah , şi ţi-am luat şi ceva!zic eu zâmbind uitându-mă către pungă.

-Ce-i aia?

-Un mic cadou.Sunt sigură că o să-ţi placă.Mai ţi minte cum noi nu mergeam niciodată la...

-Cine e?Am de vorbit cu tine Am....

În faţa uşii , lângă Amanda a apărut Dean.

Gelozia.Gelozia e o boală iremediabilă, un cancer al sufletului împotriva căruia nu există leac, nu există medic, nu există ameliorare, nici măcar acalmii datorite istovirii. Ea înghite cu lăcomie toate zvonurile, şi nu lipsesc furnizorii pentru acestea.Gelozia este o patimă care caută cu tot dinadinsul motive de suferinţă.Gelozia e cea mai stupidă, cea mai neroadă, cea mai crudă, cea mai imbecilă dintre pasiunile omeneşti.Gelozia e fiica iubirii pe care însă de multe ori o ucide cu veninul ei.

Până în acel moment nu mi-am dat seama.Am fost oarba.Nu am putut vedea prin ceaţa faimei care îmi acoperea ochii , care mă făcea să văd lumea frumoasă , iar ca un copil , eu am căzut pradă ei.Acum , când drumul e liber , când ceaţa s-a dus , pot în sfărşit să văd limpede.Îl plăceam pe Dean.

Mi-am dat cu palma peste frunte gândindu-mă la ce să spun , la ce să fac.

-Ăăă...eu , îţi las astea aici şi..

Nu mai îmi puteam ţine în mine lacrimile care se strângeau , ca într-o zi ploioasă , când o groapă se umple cu picăturii de apă şi la un momentdat , explodează.Asta mi s-a întâmplat şi mie.Am explodat.Lacrimile mi-au ieşit din ochi , alunecându-mi pe obrajii calzi de la soare.Am lăsat să-mi scape punga şi caietele şi mi-am acoperit faţa cu mâinile.Am încercat să plec , dar o mână puternică ma prins.Mi-am luat mâinile de la faţă şi l-am văzut pe Dean , care dintr-o singură mişcare ma luat în braţe , strângându-mă la pieptul lui.

-Nu e ceea ce crezi.îmi zice el încet , aproape în şoaptă

Mă ţine în braţe încet , ca şi cum aş fi fost din sticla şi la orice mişcare bruscă aş putea să mă sparg.Mă simţeam bine la el în braţe.Mă simţeam protejată , iubită.Puteam să stau aşa o zi întreagă , cu acel sentiment de siguranţă ,dar nu puteam.Nu după ce văzusem.L-am împins brutal , contrar a ceea ce a încercat el să facă până acum.Am vrut să tac şi să plec , fără să zic nimic , dar după ce am făcut doi paşi , m-am întors înspre ei.

-Idioţilor!Vă urăsc pe amândoi!Tu , da tu , Amanda !Tu trebuia să îmi fi prietenă!Eu nu ţi-am greşit cu nimic , dar văd că pe tine nu te interesează!Văd că tot ce eşti ...tot ce eşti...eşti numai o curvă!O curvă ieftină!Cred că nici măcar nu te-a plătit , că ai venit de bună-voie la el!Nu eşti nimic mai mult decât o CURVĂ!Şi tu , Dean , un minicinos !

Am început să plâng şi am plecat.Am intrat în maşină şi am încercat să mă calmez.Mă voi întoarce la Matt, voi încerca să par fericită.Nu voi spune nimic şi totul va reveni la normal.Normalul pe care Matt şi Andra îl ştiu.Îmi place acel normal şi îl voi păstra , acum că Matt e lângă mine.Poate că m-au scos ei din peisaj , dar am şi eu propriul meu peisaj!