Alishia's walk of fame(in curs de editare)

Capitolul 15

Un fior ma trecut pe sira spinarii.Simteam vantul diminetii batand.Era vreun geam deschis?Am auzit pasi langa mine asa ca am profitat.

-Ma scuzati , puteti sa inchideti geamul?spun eu , inca avand ochii inchisi

-As vrea sa pot , dar nu vad nici un geam.

Am auzit vocea lui Julian si mi-am deschis repede ochii.Am vazut cerul albastru si soarele abia iesind de dupa dealurile deformate de timp.La ceva metri departare se vedea o sosea.Eram pe langa...autostrada?In perioada asta a anului , autostrada era inchisa din nu stiu ce motive ecologice si nu era nimeni pe acolo.

-Unde suntem?Aseara eram la spital!

-La spital?Nu am ajuns acolo,imi pare rau.Nu sunt prea bun la drumuri,sunt nou in oras.Dar totusi sunt student la medicina , asa ca am improvizat cate ceva.Ar trebui sa te simti mai bine.

Spatele se simtea mult mai bine si simteam un bandaj ,inconjurandu-l.Piciorul inca am durea , dar era mult mai bine.Mana era si ea bandajata cu ceva albastru.Desupra mea statea intinsa geaca lui.

-Multumesc.

-Nu trebuie sa imi multumesti.Mai am un baton de Snikers si niste apa.

-Nu imi e foame.

-Nu imi pasa.Trebuie sa mananci.Nu stiu ce vrei tu , dar eu chiar nu am chef sa te las sa mori , ok?Asa ca faci ce iti zic eu , iar eu iti zic sa mananci.

Era foarte serios , dar nu in felul rau.Imi arata ca ii pasa de mine , ca ii pasa ce mi se va intampla.Aveam nevoie de asta acum.Aveam nevoie de orice care sa ma faca sa cred ca o sa reusesc sa ajung la spitalul ala nenorocit!Aseara probabil ca avusesem vedenii , ma pierdusem in amintiri.

Julian m-a ajutat sa ma ridic , dar o durere oribila  in spate ma facut sa tip si sa imi dea lacrimile.

-E complet normal sa te doara.Ceea ce imi e mie frica , este sa nu cumva sa fi lovita la coloana.

-Esti medic!Ar trebui sa sti!

-Nu sunt medic , sunt doar student.spune el zambind

-Dupa toata improvizatia asta , eu una iti voi zice Domnul Doctor de acum incolo.spun eu razand si facandul-l si pe el sa rada

Dupa ce am reusit sa termin batonul si am baut niste apa , am observat ca din tricoul lui era rupt putin.M-am uitat inspre mana mea bandajata si am vazut portiunea din tricoul lui.

-Nu trebuia sa-ti distrugi tricoul pentru mine , dar multumesc!

-Ba trebuia.Adica , ma rog , nu stiam sigur daca vrei o infectie sau nu , dar m-am gandit ca nu vrei.spune el zambind

Ma ajutat sa ma ridic in picioare si am inceput sa mergem.De data asta , fiind lumina ,puteam sa vad totul mult mai clar asa ca eu i-am zis pe unde sa o ia.Din cand in cand ma mai uitam la el , surprinsa cum de este atat de relaxat.Nu ma cunostea si ma gasise intr-un sant , cu mana rupta si pe jumatate constienta , avand un accident de masina.Nu a sunat la politie sau ambulanta pentru ca stia , dupa ce i-am spus despre Matt , ca era prea periculos.In schimb , mi-a luat bratul deasupra lui , carandu-ma si incercand sa gaseasca drumul.A stat nemancat si fara sa bea apa , rupandu-si tricoul , dandu-mi mie geaca lui , numai ca eu sa fiu bine.Se vedea ca nu era din partile astea.Cei de pe-aici nici nu te baga in seama.Ar trebui sa fi macelarit in fata lor si nici atunci nu ai fi sigur daca te-ar ajuta.

Eram curioasa cum arata piciorul meu pe dedesubtul bandajelor.Oare arata ca seara tecuta?Sau era mai bine?Ma uitam atenta la el in timp ce calcam.Stratul de pansamernt era destul de gros incat nici nu ma simteam ca si cum as fi calcat pe pamant.Ma simteam ca pe niste platforme pe tot piciorul.