Alishia's walk of fame(in curs de editare)

Capitolul 4

Era sâmbătă şi mă pregăteam pentru întâlnirea mea cu Matt.Andra era la mine acasă uitându-se prin şifonierul meu , în care nu a găsit nimic bun pentru o întâlnire , dar a venit pregătită cu o rochie de-a ei.Era o rochie albă scurtă  (pe care înainte aş fi purtat-o pe post de bluză nu de rochie) cu pantofii cu toc negrii de la mama şi cu o gentuţă mica , cât să îmi încapă rujul şi telefonul.

Aveam emoţii.Încercam să arăt cât de normal puteam , dar ..NU PUTEAM!Când mă gândesc că asta este prima mea întâlnire.Încă nu spusesem nimănui despre .. momentul meu cu Dean , dar nu vroiam să rămână secret.Nu putea să rămână secret.Îmi făcea rău să rămână secret , să nu pot să zic la nimeni , să nu pot să am încredere în nimeni.Asta mi se întâmplase până acum , nu puteam să am încredere în oameni , dar acum?Acum pot!Acum pot spune oricui , îmi va da dreptate , mereu.Dar oare asta vroiam?Să mi se dea dreptate , numai de faţadă , iar apoi pe la spatele meu să vorbească de mine ca şi cum aş fi tot...tocilară.Cunvântul ăla.Când mă gândesc la el , în minte îmi sar alte sinonime . Pur şi simplu apar în mintea mea , sar şi se distrează văzând că m-am schimbat , ele vrând să mă schimbe.Vrând să îi dea Amandei drepate.Să îi dea EI drepate , când era logic cine avea dreptate!EU!

-Andra?

-Da?

Andra se ridică din pat , lăsând jos revista ei şi vine să mă mai analizeze încă o data.

-M-am sărutat cu Dean.

Am spus-o.Direct şi fără emoţii.Am ştiut că puteam avea încredere în ea , că puteam să îi zic orice.Ştiam asta , era cea mai bună prietenă a mea.

-Ce?!Cum?I-ai spus lui Matt?

-Pur şi simplu , şi nu , nu i-am spus.

-O doamne , trebuie să îi zic şi ...

-NU!Nu mai zice la nimeni.

-Dar..

-Nimeni!Nu am chef să fiu subiect de bârfă.

Sau poate nu era...

-Ahh...bine , fie.Dar ai grijă să nu îi spui lui Matt.

-Ştiu.

Ahh...prea multe gânduri , prea multe imaginii în mintea mea.Imagini care nu erau bune.Imagini cu Dean şi cu mine , sărutându-ne pasional în subsolul şcolii , unde nimeni nu ne vedea , unde puteam fi noi înşine .Dar acum nu am nevoie de el.Am nevoie doar de Matt.Ştiam că va veni şi timpul ăsta.Timpul când voi fi pregătită pentru o întâlnire sofisticată , râzând alături de prietena mea.Şi totuşi, nu am luat în calcul că la prima mea întâlnire mă voi gândi la alt băiat.La alte buze .La alţi ochi. La altcineva.

-Iubito , Matt e aici.

Vocea mamei ma trezit din transa mea , aducându-mi aminte că totuşi trebuie să ies cu Matt. Salvată de gânduri , de puternica şi subţirea voce a mamei , ieşeam din cameră.

Am coborât scările şi am dat cu ochii de Matt.Îmbrăcat cu nişte blugi stramţi, un tricou alb şi un palton.

-Bună.zic eu încet

-Bună.Arăţi...superb.

I-am zâmbit şi când am ajuns jos m-am dus înspre el vrând să îl sărut , dar a fost mai rapid ca mine.Ma apucat de talie şi ma tras aproape , sărutându-mă apăsat , neţinând cont că mama mea e acolo.Mă rog , el nu ţine cont ,eu una încercam subtil să mă dezlipesc cât mai repede de Matt.

-O vreau acasă până la miezul nopţii.Poate că nu ţi s-a mai zis asta până acum ,dar eu sunt foarte strictă cu ea.

-Nu vă faceţi girji.Dorinţa dumneavoastră , poruncă pentru mine.