Capitolul 10

534 19 0
                                    

Nici eu nu mai stiu ce sa fac sincer.Tot ce aveam in cap s-a dus si nu stiu cat de bine o sa iasa.Totusi eu sper sa va placa , sper ca nu v-am dezamagit cu scrisul si chestii , dar , nu stiu , acum e si timpul cu tezele si nu prea am timp si inspiratie.Scuze si ca nu am mai pus ă,î,â,ş,ţ.Chiar nu am timp si scuze si pentru ca acest capitol este foarte scurt si cam oribil.

______________________________________________________________________

Am simtit cum mi se taie rasuflarea , dar i-am facut semn cu mana lui Damian sa nu se opreasca din mers.A continuat , dar viteza era mica , incat puteam sa o vad acolo .Singura mea intrebare era ...

-...Ce cauta Andra cu mama?

-Pe mine ma intrebi?E prietena ta , nu a mea.

-Stiu ,dar nu mi-a zis niciodata ca vorbeste cu mama.Din contra mi-a zis ca nici nu vrea sa o cunoasca.

-Vrei sa te las aici , sa vorbesti cu ea , sau te duc acasa?

-Acasa.Acum.Te rog.

Am mers restul drumul fara sa scoatem vreun cuvant.Nici nu stiam ce sa mai spun.In nenumaratele mele incercari de a vorbi , deschideam gura , iesea un sunet ciudat , apoi o inchideam la loc , constienta ca nu aveam cum sa-mi gasesc cuvintele pentru o discutie normala.Cand am ajuns in fata casei , am mai stat in masina ceva timp , apoi i-am zambit lui Damian , i-am zis "multumesc" si am dat sa cobor din masina.Damian a fost mai rapid ca mine si mi-a prins mana , facandu-ma sa imi intorc capul , mirata , inspre el.

-Ce e?

-Ai grija ce faci cu Matt.Nu-l lasa sa-ti ia totul.

Dupa ce mi-a lasat capul invartindu-se si mai mult decat era , mi-a dat drumul la mana , iar eu am coborat din masina.Mergeam pe poteca din fata casei , incet ca si cum stateam la coada.Ma uitam in jur , la iarba verde , la florile multicolore si incepeam sa ma gandesc.Prea multe se intamplau , prea multe care nu aveau sens.As fi vrut ,acum , sa fac schimb cu o floare.I-as da bucuroasa viata mea , care acum cateva luni era atat de simpla , ca o problema la metematica de clasa I , iar acum , arata ca un labirint , fara cale de iesire.

Am intrat in casa si m-am dus sus , in dormitorul Andrei , care candva parea un loc de refugiu , un loc caruia ii puteam spune "casa" .Acum , totul imi pare strain.Patul meu , cu cerceafurile albe cu roz ma asteptau sa vin , dar nu puteam.Nu puteam sa mai stau in acel pat , in acea camera.Vroiam explicatii , vroiam sa stiu ce se intampla in jurul meu , vroiam sa aflu adevarul.Chiar daca stiam ca va durea.

Am auzit usa de la intrare si niste tocuri urcand scarile.Venise acasa.Nici macar nu sunase sa vada daca sunt bine , sa vada unde sunt sau ce fac.Oare ma vazut plecand cu Damian?Nu stiu.Un scartait subtil mi-a intrerupt sirul gandurilor facandu-ma sa tresar.O voce ascutita in spatele meu a tipat.Era Andra.

-Doamne , Ali!Mai speriat ca naiba!Vrei sa fac infarct?!De ce stateai cu lumina stinsa?

-Tocmai am ajuns.

-Te-a adus Damian , nu?Am vazut cand te-a luat , dar cand am iesit dupa tine , nu te-am mai gasit.

Deci ma vazuse.

-Si unde ai fost pana acum?

-In drum spre casa , unde sa fiu?Dupa ce am iesit am sarit in masina si am mers spre casa.E ora 3 dimineata , la cine crezi ca mergeam?

Incepuse sa rada , dar cand a vazut ca eu nu o fac , i-a pierit rasul.

-S-a intamplat ceva?

-Da.

A ramas muta de uimire , nu se astepta la raspunsul asta din partea mea.

-Ce?

-Doamne , sa vezi ce mi s-a intamplat.Damian ma urcat in masina si i-am zis sa ma duca acasa.In timp ce conducea , am observat ca drumul nu era acelas.Era ceva schimbat.Apoi , cand am ajuns in fata casei , am si aflat ce.O luase pe alta parte.

-Si ce e cu asta?

-Andra , mama ta nu te-a invatat ca nu e frumos sa intrerupi?Unde ramasesem?Ah , da !O luase pe alta parte , asa incat am ajuns la MINE acasa.Sti tu , casa unde sta mama?Cred ca sti drumul , doar acolo te-ai dus in seara asta.Sau cine stie , de mai multe ori?

Andra era alba ca varul.Nu stia ce sa zica , dar niste zgomote strangulate ii ieseau pe gura.Incerca sa se explice , dar nu stia cum.

-Sti ce as vrea eu?As vrea o harta.

-Harta?spune Andra incet

-Da.O harta.O harta ca sa aflu unde sunt ,pentru ca, in acest amalgam de ganduri si intrebari fara raspuns , am crezut ca am gasit iesirea , dar se pare ca , iesirea asta , a dat in alt labirint , mai mare , mai inalt.Exista totusi , acolo , undeva , floare increderii.Parca o vad , asa frumoasa , ca o regina , tronand peste toti si toate.Dar oare ce s-a intamplat cu ea?Ei bine , o mica viziune a unui crai a venit si ce a facut , a facut-o sa se ofileasca.A murit.

Dupa ce i-am spus asta mi-am facut in graba bagajele , am luat cheile de la masina , care chiar daca nu era a mea , nu conta , era o masina , nu puteam sa merg pe jos.Am iesit val-varteji din casa , cu Andra dupa mine care tot imi striga sa stau , sa o las sa explice.M-am saturat de explicatii false , de oameni falsi , de sentimente false.De tot.Singurul loc in care puteam sa stau , era la Matt.Am urcat in masina si am plecat , fara sa spun nimic , vazand-o pe Andra cum statea in fata casei , plangand.

Prea multe lacrimi false.

Alishia's walk of fame(in curs de editare)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum