Carpe Diem

Capitolul 1-De ce...

-Nu stiu ce sa zic Monica. Nu vreau sa am probleme.

-Nu ai sa ai. Stai linistita. E doar o petrecere, ce se poate intampla?!
Monica arata incredibil de bine in rochia ei visinie si lunga, stil 'printesa'.

Eu stateam pe pat, in obisnuitele mele pijamale.

-Olivia, du-te si te imbraca ca intarziem! Monica tipa la mine, iar eu ma execut in tacere. Ma imbrac intr-o rochie mulata, neagra, care imi punea in evidenta corpul.

- Asa! Zice Monica atunci cand ies din baie. Hai la mergem.

Iese prima pe usa, iar eu o urmez.

Buna! Eu sunt Olivia. Am 17 ani si locuiesc in NewYork. Ce plictisitor a sunat introducerea asta despre mine! In fine... Locuiesc cu ambii mei parintii, dar amandoi sunt ocupati 23/24 ore pe zi. *in acea ora libera isi beau cafeaua la birou* Monica este cea mai buna prietena a mea. E incredibila! O adoram! Ma iubea super mult si eu o iubeam la randul meu. Mno, era inalta, mai inalta decat mine, si purta mereu machiaj, tocuri, desi era foarte frumoasa.
Iesim din casa si plecam cu taxiul la petrecere. Ajungem in fata cafenelei unde trebuia sa mergem. Se auzea muzica bubuind. Platim si intram. Inautru era un fum gros de tigara si un miros intepator de alcol. Ma asej cu Monica langa ceilalti si incepem sa vorbim. Toata noaptea am petrecut, insa la un moment dat mi s-a taiat firul.

Dimineata m-am trezit si ma uit in jur. Eram in spital, iar o perfuzie inolora imi curgea incet prin branula de la mana. La capul patului erau puse mai multe pastile. Probabil pentru mine.
Ma durea capul si eram ametita. Inca nu imi dadusem seama ce se intamplase. In cateva secunde, se aud niste tocuri care veneau spre mine. Era o femeie la a doua timerete, cu par blond prins si un halat alb.

-Buna dimineata! Ce s-a intamplat?

-Nu stiu. Asta vroiam eu sa intreb.
Doctorita zambi usor si veni langa mine.

-Ai baut foarte mult aseara! Dar nu iti fa griji, nu te-a afectat foarte mult. Maine poti pleca acasa.

Am respirat usurata cand am auzit asta. Doctorita imi verifica perfuzia si pleca. Imediat, intrara in salon mama si tata. Pareau amandoi foarte suparati si nervosi in acelasi timp.

-Ajunge domnisoara! De ce ai facut asta? Eu cu mama ta am decis ca este timpul sa schimbam foaia. Vara asta nu cumparaturi, nu petreceri, nu Monica,nu nimic. Vei merge la o scoala de corectie.
Mama statea intr-un colt al camerei privind in jos, iar tata se rezema de un perete cu bratele incrutisate si o privire severa si hotarata.

-D-d-d-d-d-dar... nu am terminat de spus cateva cuvinte, ca tata mi-o taie brutal.

-Nici un dar Olivia, maine dupa ce iesi din spital, pleci cu trenul la scoala de corectie 'Disciplina si Ordine'.

Apoi au iesit ambii din salon in tacere. DOAMNE, ma trimit la nu stiu ce scoala, cu un nume tare plictisitor, apropo. Nu imi venea sa cred. Restul zilei am petrecut-o dormind si analizand sansele ca trenul sa se blocheze intr-un munte de zapada la inceputul lui iulie. Offf..

Hey. Multumesc ca imi citesti cartea! Sper sa va placa! Scuze pentru greseli!