Carpe Diem

Capitolul 19-Protejare

Stateam in fata focului, incercand sa ma incalzesc. Uneori aveam impresia ca pana si vremea era impotriva mea.

Imi mancam in liniste mancarea din conserva, in tine de Luke si Cam nu se opreau din a se certa din orice. Ii iubeam pe amandoi si chiar imi doream ca viata mea sa fie macar o data asa cum am vrut-o eu.

"Unde o sa mergem maine?" Il intreb eu pe Luke, cand se aseza inapoi pe bustean, langa mine.

"Adica?"

"Nu avem cum sa ne intoarcem la scoala. Michael e acolo. Imi e frica sa nu ne prinda si sa ne aduca inapoi, insa in nici un caz nu ne intoarcem." Ii explic gesticuland prin aer.

Luke isi aprinse ganditor o tigara si luase o gura de vodka. Ma uitam la el, in timp ce privirea lui era complet furata de flamele lungi ale focului.

"Nu stiu."

Cameron aparu imediat ca de nicaieri, ducand niste lemne in maini. Se apropie de noi, incepand sa puna pe rand cate un lemn pe foc.

Luminile lungi si calde ale focului faceau un dans ametitor pe abdomenul lui intens lucrat si dezgolit. Luke ramasese cu privirea fixa, strangandu-mi mana intr-a lui.

"Cam." Soptesc eu, cand Luke pleca in padire sa mai aduca cate ceva.

El ma privi, ridicand o spranceana si indemnandu-ma sa imi continui fraza.

"Stii unde am putea merge de aici?"

"Sa mergeti acasa."

"Parintii mei m-ar trimite din nou la scoala, iar acolo nu ne putem intoarce." Am zis, cu fata intre palme.

Asta era o problema adevarata. Nu aveam bani, nici mancare si nici un loc in care sa stam. Eram intr-o situatie cu greu de iesit, insa Luke parea sa stea destul de linistit.

"Ok. Uite, pot eu sa va tin undeva. Insa nu stiu cat de mult o sa puteti sa va ascundeti acolo."

Am zambit. Aveam o varianta, macar pentru putin timp, cat aveam sa concepem un plan. M-am apropiat de Cameron si l-am cuprins intre brate.

"Multumesc." Ii soptesc eu foarte aproape de ureche.

El dadu aprobator din cap si i-am putut simti maxilarul inclestat. Si-a miscat de doua ori mana pe spatele meu, apoi ne-am dezlipit corpurile.

M-am mutat pe busteanul opus. Nu mai voiam sa ii ascult pe cei doi cum se certau din cauza mea. Aveam nevoie de niste liniste.

Luke se tranti imediat langa mine si i-am putut trage din nou in piept parfumul dupa care tanjisem atat de mult.

"O sa puteti sta la apartamentul meu din Denver." A zis, in timp ce Luke pune cate un lemn in foc.

"NU" Zice Luke fara sa isi ridice privirea de pe foc.

"Luke..." Zic, incercand sa il fac sa se calmeze.

"Nu, Olivia. Nu! Nu vreau sa te ma intalnesti cu el. Nu e de incredere." Imi zice.

Simteam cum adrenalina imi umple venele. Voiam sa il lovesc pe Luke in fata acea aroganta foarte tare. Uram ca cineva sa imi zice ce sa fac.

"ATUNCI UNDE VREI SA STAM?!" Tip la el.

Parea ca nu ma auzise, asa ca am continuat, ridicandu-mi voce cu ince vreo 3 octave.

"E VINA TA CA SUNTEM AICI, ACUM."

Pe asta o auzise, pentru ca isi intoarse spre mine, privindu-ma plin de manie. Deschise gura sa zica ceva, insa nu il las.

"DACA M-AI FI ASCULTAT SI NU TE-AI FI DUS LA MICHAEL ACUM ERAM INCA LA SCOALA. SI MACAR NU ERAM PUSI INTR-O SITUATIE CA ASA." Ii zic, gesticuland pana la refuz si ridicandu-ma in picioare.

"Am vrut doar sa te..." Incepu Luke,privindu-ma cu o fata de catelus.

"AI VRUT SA CE? SA MA PROTEJEZI?! NU AM NEVOIE DE PROTECTIE. SUNT DESTUL DE MARE SA AM GRIJA DE MINE." Tip la el, fara sa il las sa continue cea ce voia sa imi explice.

Nu zise nimic. Se ridicase in picioare, iar corpul lui se lipea copilaros de mult de al lui. Ma uitam in ochii lui de un albastru perfect. Buzele lui se apropiau de ale mele si eram aproape sa ne sarutam cand i-am pus mainile pe umeri si l-am impins, facand si cativa pasi inapoi.

"De data asta un sarut nu va mai rezolva totul." Zic si ma indrept spre padure.

Trebuia sa gasesc acea oaza pe care Cameron mi-o aratase. Trebuia sa intru in apa rece si sa imi destind muschi, sa imi clarific starea de nervozitate fata de mine.

Ma impiedic de cateva ori pana sa ajung sa vad luciul apei in care se oglindea luna plina din acea seara. Imi arunc hainele de pe mine si intru in apa.

Avusesem dreptate. Apa era aproape inghetata, insa imi dezmortise corpul. M-am sprijinit usor de unul dintre maluri si am inxeput sa privesc completativ la cascada care cadea linistit.

"Stiam ca te gasesc aici."

Tresar usor cand o voce imi sparse tacerea de care ma bucuram. Ma intorc si il vad pe Cameron cum isi dadea jos hainele. Intra si el si se sprijine de acelasi mal,la doar cativa centimetri departare.

"Ce s-a intamplat?"

"Nu stiu. Am reactionat prosteste."

"Dar de ce ai izbugnit asa?"

"Ma enerva faptul ca nu va puteti intelege de loc. Sunteti amandoi importanti pentru mine."
Ii zic in timp ce imi apropii corpul de al lui Cameron.

"Nu inteleg cum poti sa stai cu Luke. E un criminal." Imi zice Cameron.

Sincer, aceste cuvinte m-au lovit in piept exact ca un pumnal. Si eu ma intrebasem aceleasi lucruri si nu imi puteam raspunde. Mi-am muscat buza pana cand am simtit gustul sangelui. Mi-am trecut limba peste zona afectata, privind impreuna cu Cameron luna perfecta.

"Il iubesc." Am zis, auzind imediat dupa un oftat de la Cameron.

Hey! Capitol nou... Cred ca dupa acest capitol va puteti imagina ce se va intampla.

Sper sa va placa si scuzati greselile!

P.S. Nu uitati sa treceti pe la noua mea carte, multumesc!