Carpe Diem

Capitolul 23-Necazuri

Nu inteleg cum puteam eu mereu sa intru in probleme. Stateam tremurand de frica cu mana acea masculina astupandu-mi gura si un cutit in dreptul inimii. Ii simteam respiratia calda pe pielea gatului meu. Si el statea nemiscat, de parca astepta pe cineva sau voia sa verifica daca nu venea cineva. Pulsul imi crestea pe masura ce treceau secundele.

-Ce face o fetita ca tine singura, aici? Ma intreaba cu o voce dura.

-Lasa-ma in pace! Tip cat de tare pot.

-Eu nu as face asta in locul tau. Imi zice, adancindu-mi varful cutitului usor in pielea sensibila a pieptului meu.

M-a tras spre el, impingandu-ma in josul strazii. Nu unteleg ce ar putea vrea de la mine un astfel de dubios. Ma impinge din spate, mai dandu-mi ocazional cate un cot in coaste la cotituri. Acele mici stradute intortocheate duceau toate spre o strada mai mare. Auzea sunetele masinilor trecand rapid prin noapte. Nu ma putea duce asa pe o strada principala. Oamenii de aici sunt foarte bagaciuosi si ar vrea imediat sa stie cine e si ce treaba are el cu mine, mai ales dacat tip putin.

Planul meu se naruie imediat ce vad o duba imensa, grio, oprind chiar la gura gangului din care ieseam. Am simtit cum cel din spatele meu ma obliga sa urc in spatele dubei, impingandu-ma de umeri. M-am implecit in propriile mele picioare, cazand pe podeaua rece si auzind cateva rasete infundate si sunetul usilor inchizandu-se.

-Ce cur frumos ai! Aud vocea de pe alee zicandu-mi si atingandu-mi usor picioarele.

Ma intorc pe spate, ridicandu-ma in sezut si analizand cei care erau in jurul meu. Erau 4 tipi stand pe doua banchete si privindu-ma atent. Ma simteam stanjenita sa fiu analizata de atatia ochi critici.

-Lasati-ma sa plec. Marai eu cat de gutural pot.

Toti incep sa rada, dandu-si coate. Ma priveau batjocoritor, facandu-ma sa vreau sa explodez.

-Noroc ca esti frumoasa. Se pare ca inca nu stii ce e aia sa fii rapita. Imi zice cel cu ochi albastri, albastri ca ochii lui.

Imi mut usor corpul intr-un cotl al dubei, incercand sa ma fac cate de mica pot. Imi simteam tot corpul greu. Trebuia sa raman in casa, trebuia sa raman langa Cameron, nu trebuia sa ma port imatur, nu trebuia sa umblu singura pe strazi la miezul noptii.

-Ce vreti de la mine? Intreb dupa destul de mult timp, timp in care am stat si am incercat sa nu incep a plang sau sa tip din cauza fricii.

-Ghiceste. Imi zice cel cu par blond, cal care ma prinse pe acea alee nenorocita.

Am inghitit in sec. Stiam la ce se refereau si stiam ca voiau un lucru pe care nu era dispusa sa i-l dau. Nu eram dispusa sa mi-o trag cu ei. Ideea, Olivia, este ca nu trebuie sa fii tu de acord cu asta. Ma infricoseaza si mai tare constiinta.

-De ce nu ma lasati sa plec acasa? Vreti bani? Ce vreti? Doar lasati-ma sa plec acasa... Ma smiorcai eu, incercand sa ii conving sa ma lase sa plec inapoi la Cameron, inapoi la patul meu si la mirosul cafelei facute de Cam dis-de-dimineata.

-Nu. Nimic nu se compara cu niste sex, oricand vrei tu. Zice cel blond, facandu-mi cu ochiul.

Nu stiu cum, dar de cand nechibzuitii mei parinti m-au lasat in acea scoala de corectie, am intrat din probleme in probleme. Voiam inapoi acasa. Acum nu mai eram Olivia, eram Sierra. Eram cu totul o alta fata. Trecutul ma tragea inapoi, ina nu voiam sa il arunc pe tot.

-Eu sunt Matt. Imi zice cel blond de pe alee.

-Eu sunt Nash. Imi zice cel cu ochi albastri, care ma faceau sa imi amintesc de scoala acea nesuferita.

-Eu sunt Shane. Imi zice unul cu par castaniu si ochi negri, foarte duri.

-Eu sunt Hayes. Imi zice unul brunet cu ochi precum caramelul fierbinte, curgand.

Ma uitam la ei. Nu aveam de gand sa spun ceva. Voiam acasa. Nici macar nu stiam ce sa spun. Nu stiam cine sunt. Stiam doar ca imi voiam parintii inapoi, fosta mea viata inapoi. Imi strang picioarele mai tare, vrand doar sa dispar. Nici macar nu voiam sa imi imaginez ce avea sa se intample cand masina o sa se opreasca, Voiam sa mor, imi fusese dustula viata atata cata avusesem pana acum.

-Nu ai sa ne spui cum te cheama? Ma intreba Shane, pentru prima oare deschizand si el gura aceea cu buze pline, carnoase si rozalii.

-Sierra.

-Nu merge strigat printre gemete de placere. Zice Hayes, zambindu-mi cu sub inteles.

Cand am auzit asta m-am crispat. El a zis asta. Si el a zis asta. Inca imi amintesc in primele zile din timpul taberei. Pe lac, in timp ce vasleam si probabil ca soarta a vrut ca eu sa nimeresc cu el. Soarta a vrut ca eu sa ma indragostesc asa de tare de el si acum sa sufar, in timp ce ma abtineam sa nu incep sa plang dupa tingerea buzelor lui doar pentru a nu-l face pe Cam sa se simta ofensat.

Am simtit cum duba se opri brusc, facand sa ma clatin puternic. Nu! Am ajuns. Voiam sa fug, dar daca ma prindeau eram intr-un real pericol si nu aveam sa raman nepedepsita pentru asta. Matt veni spre mine, ridicandu-ma brusc si tragandu-ma. Am coborat si am simtit imediat mirosul aerului de munte.

Am tras aer si am incercat sa fug. M-am tras cu putere din stransoarea lui, insa imediat mainile lui m-au tras inapoi, tragandu-ma cu putere inapoi spre el si chicotind batjocoritor.

-Esti nerabdatoare? Ma intreaba, punandu-si usor doua degete intre picioarele mele si maand, facandu-ma sa tremur si sa scot un sunet tremurat.

Am vazut o casa imensa in timp ce eram impinsa de ceilalti baieti de la spatele meu. Am inghitit in sec. Nu trebuia sa se intample asta...

Hey! Ce faceti? Eu am scris un nou capitol si sper ca va place. Scuati greselile! Multam'!

LOTS OF LOVE