Carpe Diem

Capitolul 22-Nopti lungi, nopti reci

Era tarziu,insa inca nu destul de tarziu. Gabriella pleca nu cu mult dupa ce a venit fratele ei.

Stateam intinsa pe patul meu si admiram albul infinit al tavanului. Ma jucam cu noul meu lantisor, balansandu-l prin degete. Nu mai puteam gandi bine!

Lampa de langa mine era aprinsa, aruncand prin camera lumini moi, aurii. Il aud pe Cameron cum vine.

Statea sprijinit de usa cu doua pahare de vin rosu in mana. Ma privea zambind larg, descoperindu-si toti dintii perfecti.

-Ce e cu vinul? Il intreb, ridicandu-ma in sezut, facandu-i loc pe pat.

El se aseza, sarutandu-mi scurt buzele amortite. Ofta usor, punandu-si mana pe coapsa mea dezgolita. Facea cu degetul aratator mici cerculete foarte aproape de linia lenjeriei mele intime.

-Sa sarbatorim. Zice, departandu-se imediat.

Imi intinse paharul de vin. Era foarte usor si cu sticla subtire. Ciocnim privindu-ne in ochi. Sorbesc o gurita, mai mult inmuindu-mi virful buzelor in substanta dulceaga.

-Ce sa sarbatorim?

-Pe tine. Pe Sierra Dallas.

-Nu m-ai intrebat daca vreau sa imi schimb numele. Imi placea fostul nume.

-Iti sta mai bine cu numele Dallas. Vreau ca lumea sa stie ca esti a mea. Imi zice, punandu-si la loc mana pe coapsa mea si reluandu-si miscarile fine ale degetului.

-Nu stiu, Cam. Ii zic,intinzandu-ma.

Las paharul de vin pe noptiera. Stateam intinsa pe pat, cu Cam la picioarele mele, privindu-ma capricios. Isi puse paharul langa al meu si se ridica in picioare. Imi rodic din gat capul si il privesc cum arunca intr-un colt al camerei tricoul si perechea de pantaloni.

-Cam... zic, in timp ce el se arunca langa mine.

Nu ma lasa sa vorbesc ca imi astupa gura cu a lui, care imediat incepura sa freamata. Nu ma lasa sa opresc acel sarut, desi as fi vrut. Nu voiam asta,nu astazi. Voiam sa stai. Voiam sa stau si sa ma gandesc daca chiar voiam asta.

Voiam sa stau cu mine si sa pun lucrurile in ordine. Simteam lacrimi cum stateau sa mi se rostogoleasca in josul obrajilor, insa se incapatanau sa ramana puternici.

-Cameron,nu vreau. Ii zic cand ma lasa sa respir si am putut sa scap cateva cuvinte printre buze.

-De ce nu vrei? Hai sa sarbatorim. Imi zice, sarutandu-mi gatul si tragand usor de tricoul meu alb si subtire.

-Nu vreau. Nu sunt ok. Spun mult prea tare pentru a acoperi un geamat.

-Haide, Sierra Dallas. Imi zice si i-am putut simti buzele arcuindu-se intr-un zambet flamand deasupra gatului meu maltratat.

-Cameron, te rog. Opreste-te. Zic, incercand sa imi sustrag corpul de sub al lui.

-Haide. Nu poti sa zici ca nu vrei si tu la fel de mult asa cum vreau si eu. Imi zice evident entuziasmat.

Mai facuse asta cu Cameron, insa abea acum puteam sa vad adevarat motiv pentru care o facusem:ca sa uit de el. Voiam ca amintirea lui sa fie ingropata sub un munte de amintiri cu Cam. Nu mai voiam sa sufar.

-NU VREAU, CAM! Tip la el enervata la maxim in doar o secunda.

El clipeste de multe ori si se da jos de deasupra mea. Ma privea nedumerit in timp ce eu imi ridic trunchiul, folosindu-mi coatele.

Cam parea suparat. Statea la marginea patului si sorbea din paharul de vin. Avea fiecare muschi incordat.

-De ce nu vrei?

-Nu vreau, Cam.

-De ce? Eu te vreau, babe. Imi zice, punandu-mi mana pe obraz si atungandu-mi buzele cu degetul mare.

-Nu ma simt bine.

-Dar eu chiar te vreau. Fa asta pentru mine. Zice, dandu-si jos boxerii.

Imi holbez ochii pe erectia lui,in timp ce el zambea foarte pervers cu mana pe mana mea. Din nou eram in aceasi pozitie, cu trupul lui lipit de al meu.

Imi saruta excesiv gatul, insa in mintea mea se derulau imagini cu el facand exact acelasi lucru,numai ca la fiecare atingere trimitandu-mi fiori prin intregul corp.

-NU! Tip si il imping.

Ma ridic electrocutata de pe pat si imi iau in picioare pantofii sport si imi arunc de pe mine o pereche de pantaloni de training.

Il aud pe Cam cum striga dupa mine,insa eu inchid usa rapid si cobor repede pe scarile blocului.

In sfarsit aer! Gandesc, cand aerul rece de noapte imi lovi fata imbujorata. Ma uit in stanga si in dreapta. Strada era suspicios de goala. Am ales sa alung gandul asta si am plecat sa ma plimb in josul strazii.

Singurul sunet era sunetul pasilor mei scurti. Nici o stea. Nici macar una. Nu voiam sa ma mai gandesc la altceva inafara de cea ce trebuia.

Sierra, Sierra, Sierra.... Nu voiam sa am numele asta. Voiam doar sa ma calmez. Aerul imi iesea pe gura in valaturi albicioase de vapori calzi in aerul aproape de gheata.

Dallas, Dallas, Dallas... Nu voiam numele asta. Nu voiam ca Cameron sa ma prinda in plasa lui. Nu voiam sa ma atasez de Cameron cum m-am atasat de el si sa sufar atat dupa ce dispare.

Simteam o durere mare crescandu-mi in piept. Aerul era incarcat cu apa si era greu respirabil. Ma intreb ce mi-ar zice mama mea despre asta... Sau ce ar crede Monica... Ele erau mereu acolo pentru mine, insa acum sunt cu totul o alta persoana.

Nici nu imi dadeam seama ce se intampla. Ajunsesem pe o straduta ingusta, umeda si intunecoasa. Mergeam cu genunchii tremuranzi din cauza unor mici emotii.

Aud niste pasi. Cineva era acolo de asemenea. Cineva era in spatele meu. Am grabit pasul, luand prima la dreapta. Pasii i-am mai grabit inca o data. Aproape alergam,insa acea persoana se tinea in continuare dupa mine. Ce voia de la mine? Era Cameron?

Simt doua maini cum imi pun mana pe gura. Incep sa ma zbat,numai ca simt un varf de cutit foarte aproape de inima, facandu-ma sa jnghit in sec.

-Nu te misca.

Hey. Capitol nou. Sper sa va placa!