Capitolul 35 - Nu vreau....

102 7 0
                                    

Eram in pragul usii. Nu mai fusesem de mult afara si era frumos sa vad cum arata soarele.

Matt statea sprijinit de masina, cu ochelarii de soare pusi intr-o dara. Toti erau stransi in jurul lui si vorbeau, tragand fiecare din tigara lui.

Am iesit din casa cu pasi apasati. Nu aveam nici un bagaj, inafara de un telefon pe care mi-l daduse Matt.

-Buna, iubito! Imi zice Matt, trecand in masina.

M-am asezat tacuta pe locul din dreapta soferului. Matt imi cumparase special o pereche de pantaloni scurti si un tricou un pic cam mare.

-Pa. Imi zic toti, in timp ce motorul masinii incepu sa toarca usor.

-Stai! Se auzi un striga.

Mi-am intors privirea. La fel si Matt. I-am auzit dintii crasnind, cand il vazu pe Luke venind spre noi.

-Olivia, pot sa vorbesc putin cu tine?

Matt oprise masina, oferindu-mi indirect acordul sa ma dic sa vorbesc cu el. Nu aveam nevoie de acordul lui, dar am apreciat faptul ca s-a pastrat calm, desi vena lui de la gat se umfla din ce in ce mai tare.

M-am dat jos si l-am urmat pe Luke inapoi in casa. Am urcat scarile si am intrat in biroul lui. M-am dus sa ma asez pe cel mai apropiat fotoliu negru, fiind cat se poate de relaxata, dar sunetul cheilor invartindu-se in broasca ma facu sa tresar.

-De ce ai incuiat usa? Il intreb, ijcercand sa par hotarata si sigura pe sine.

-E vreo problema? Nu e ca si cum nu ai vreau sa fii inchisa cu mine intr-o camera. Imi zice pe acelasi ton arogant si sfidator, care il caracteriza pe Luke.

-Pai... nu vreau. Il mint eu, muscandu-mi interiorul obrazului.

-In fine, stiu ca minti, Olivia. O vad in ochii tai. Oricum, pleci cu Matt.

-Asa si?! Zic, facand un semn cu mainile, cand am vazut ca a facut o pauza.

-Ce iti cere in schimb?

-Nimic. O face doar pentru ca ii pasa de mine.

-Olivia...?! Zice Luke sarcastic cu o privire dezamagita.

-Nu mai pufni. E adevarat. Ii zici, dandu-mi ochii pe spate.

-Olivia, Matt vrea sex.

Nu eram surprinsa de ceea ce zicea. Stiam asta deja. Imi dadusem seama. Si, intr-o oarecare masura, ma deranja.

-Nu e ca si cum si tu vrei acelasi lucru! Ii exclam in fata.

-Olivia, eu te-am iubit. Foarte mult.

-Si acum ce?! Acum nu o mai faci?

-Acum o am pe Selena.

Am inghitit in sec, pentru ca ma durea sa aud asta. Nu voiam sa se observe faptul ca eu chiar o consideram o amenintare pe acea fiinta inferioara intelectual tuturor buburuzelor.

-Bine. Mai trebuie sa imi spui ceva?

-Da. Daca incerci sa fugi, stii ca o sa te prindem si o sa fii in necazuri tare mari.

-Nu cred ca se poate.

-Olivia!

-Pa, Luke. Zic, in timp ce invart cheia in broasca.

Am plecat. Nu l-am auzit pe Luke sa ma mai fi chemat sau sa vina dupa mine. Cand am ajuns afara, toata lumea se uita la mine.

-Bine ai venit inapoi printre noi, iubito! Imi zice Matt din masina.

-Da, Matt.

Urc in masina fara sa zic. Ma gandeam la Luke si la Selena. Am sa o iau razva daca il mai aud ca zice ca el o iubeste pe Selena.

Matt porni masina fara sa imi dau seama. Am dat drumul la maxim la aerul conditionat si mi-am lasat scaunul pe spate. Trebuia sa ma gandesc la toate.

23 ani de casatorie..... de atat timp sunt casatoriti parinti mei. S-au indragostit de cine a trebuit la momentul care a trebuit. Au avut o poveste perfecta si asta ma viza si pe mine, pana in iulie.

Fiorii dragostei m-au luat prin surprindere. Ma gandeam ca undeva era Cam, care nici nu parea ca stie ca am plecat, si ca la etaj era Luke, care se juca cu pierce-ul lui din buza, si ca, chiar langa mine, era Matt, care conducea in timp ce soarele ii lasa urme aurii in par.

Nu voiam convorbiri scurte. Sa imi vorbeasca fara sa ma salute si sa imi povesteasca de ce s-a enervat dimineata pe sora sa. Sa imi explice de ce are o cicatrice in forma de Europa pe partea stanga a gatului. Sa imi vorbeasca un timp indecis de lung despre saptamana petrecuta la bunica ta in acea vara. Cineva care sa ma trezeasca la miezul noptii si sa imi zica, atunci cand am sa fiu pe jumatate adormita, de ce crede in supranatural si in Iisus. Sa imi povesteasca pe balconul unei case i  toiul noptii despre prima data cand si-a vazut tatal plangand.

Sa vorbeasca ora in sir despre lucruri pe care oricine le-ar considera nesemnificative. Dar eu sunt sigura ca m-as prinde de fiecare cuvant si l-as asculta, pentru ca nu voiam pe cineva care sa vorbeasca doar despre vreme.

Toate gandurile astea mi se rastalmaceau in cap. Aveam ganduri care ma faceau sa ii iau pe fiecare in parte. Era Matt, apoi Luke si Cameron. Erau toti speciali.

-La ce te gandesti, iubito? Ma intrerupe Matt din sirul de nume, care suna ca un joc de bingo.

-La nimic.

-Nu vrei o patura ca esti foarte rece? Inchide aerul conditionat. Imi zice protector.

Nu am raspuns, asain cateva minute a tras pe dreapta. S-a ridicat din masina. A deschis portbagajul si apoi l-a inchis, trantindu-l.

Mi-a deschis portiera. Avea o patura crosetata in mana. Avea culorile mele preferate, imbinate intr-un model aztec. Inchise aerul conditionat, doar atingandu-l cu varful degetului. Apoi intinse patura deasupra mea, asezand-o in asa fel incat sa imi tina de cald.

Tranti inapoi portiera si se puse la loc in scaunul soferului. Caldura ma invaluia. Patura aceea chiar isi facea treaba si isi indeplinea misiunea. Am pornit din nou masina cu o viteza de doua ori mai mare.

-Sa nu te misti. Nu vreau sa racesti.

Am reusit sa postez!!! YAY, IN SFARSIT!!!! Nici nu stiu cum de mi-am facut timp.

Maine am un test la biologie si unul la fizica. Ar trebui sa ma apuc de invatat, dar totusi sunt multe prea mandra de mine ca am pus urmatorul capitol ca sa imi mai pese.

P.S. La media, aveti o piesa pe care sa o ascultati in timp ce cititi capitolul. Pentru cei care nu pot accesa atasamentul, piesa este Let's Roll, interpretata de Travis Moran.

Carpe DiemUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum