Carpe Diem

Capitolul 24-Surprize, surprize

Tremuram cu tot corpul, insa nu din cauza frigului, care aproape ma paraliza. Matt ma impingea de la spate, iar Nash ma tot atingea, facandu-ma sa tresar destul de des si chicotind.

Am intrat in curtea acelei case imense cu un nod in gat care aproape nu ma lasa sa respir si un gol in dreptul pieptului, care ma facea sa vreau sa nu mai pot respira. Voiam acasa. Lacrimi imi curgeau in cet pe obraji, facandu-ma sa mai sughit. Toti cei 4 nenorociti oservara, insa nu le prea pasa. Am intrat in casa, unde o caldura placuta ma lovi.

nu am apucat sa observ unde ma aflam ca sunt impinsa in jos pe niste scari. Si din nou un aer si mai rece ma lovi, facandu-mi pielea sa se stranga. Era un aer rece, care ma facea sa ma gandesc la un subsol. Imi deschid ochii pe care pana atunci si observ ca chiar erm intr-un subsol.

Matt ma arunca pe podeaua acoperita cu paie, zambind foarte multumit. Se multumi sa se intoarca pe calcaie si sa urce rapid scarile de piatra, tranyind cu putere usa de metal ruginit in colturi. Ma ridic imediat in picioare, scuturandu-mi murdaria de pe pantalonii gri. Urc scarile in liniste si incep sa trag cu putere de usile de metal. Nici macar nu am putut sa le clintesc.

Am coborat inapoi, incercand sa gasesc o alta cale de evdare. Nu erau nici usi, nici ferestre. Nici nu stiam ce sa mai fac. Nu mai fusesem intr-o situatie ca asta niciodata si nu imi placea deloc sa fiu inchisa. Ma sprijin de perete, incepand sa tusesc. Nu imi facea deloc bine. Ma scurg usor in josul peretelui, strangandu-ma pe jos.

Nu dormisem deloc noaptea precedenta si eram foarte obosita. Imi inchid ochi, strangandu-mi picioarele cat mai aproape de corp. Imi era frig, eram obosita, aveam ochii umflati de la plans si eram in casa unor necunoscuti, care ma luasera de pe strada. Aveam mai multe probleme de cat va puteti imagina. Am mai lasat o singura lacrima sa imi mai cada in josul obrajilor si am adormit.

-----------------------------

M-am trezit nu peste mult timp cu picioarele complet amortite. Ma ridic in sezut, trecandu-mi mainile prin parul blond, plin cu mizerii de pe jos. Imi trec limba pete buzele vinetii. Din spatele usii se aud niste voci vorbind. Ma ridic si ma apropii de usa, incercand sa inteleg ce vorbeau.

-Sefu', noua captura e super buna. O sa ne dea niste placeri foarte mari. Zice o voce pe care o recunosc ca fiind a lui Matt.

-Bravo, Matt. Abia astept sa o testez. Se aude o voce care imi facu stomacul sa se stranga ghem.

Stiam vocea de undeva, insa nu imi puteam aminti de unde. Mi se ridica parul pe intreg corpul, insa eram sigura ca acea voce o stiusem candva. Cobor imediat inapoi pe podeau acoperita de paie, ascultand cu grija pasii care se apropiau. Aud cum usa de metal este deschisa si doua persoane intra inauntru. I-am recunoscut silueta lui Matt, insa cealalta silueta imi parea total necunoscuta. Nu stiam cine era, insa nici nu asteptam cu prea multa nerabdare sa ma intalnesc cu el. Matt cobora i imediat intra in lumina slaba si cealalta silueta.

Si l-am recunoscut...

Ma uitam cu ochii holbati la el. Era el... Nu il mai vazusem de luni intregi si acum ajung sa fiu rapita de banda lui. Nu se schimbase. Arata la fel de perfect si totusi, nu il mai puteam privi asa cum o facusem inainte. Era Luke... Acel Luke pe care il iubisem incredibil de multi, si inca o faceam. Il iubeam incredibil de tare. Imi fusese dor de gustul lor de tigari si alcool, iar imaginea buzelor lui rozalii in fata mea ma facea si mai tare sa imi doresc sa le sarut asa cum o faceam inainte.

-Buna, iubire. Zice vocea lui luke, care avea aceleasi reflexiuni dulci cand rostea cuvantul iubire

-Ce vrei Luke? Zic, incercand sa fiu cat de rece puteam.