Carpe Diem

Capitolul 13-Drum #1

Am plecat spre camera mea, unde ma intalnesc cu Ivana.

-Unde ai fost? Ma intreba, sarind in picioare.

-Am plecat sa la Michael, care m-a luat si m-a inchis in nu-stiu-ce cladire din padure, dupa am fost salvata de Cameron, iar maine o sa ma insoteasca ca sa il salvez pe Luke.

Ivana facu o fata ganditoare, apoi se lumina la fata. Se ridica in picioare si ma trase pe pat langa ea.

-Care Cameron? Ma intreaba, aproape in soapta.

-Nu ii stiu numele de familie. E inalt, brunet, usor bronzat.

-ACEL CAMERON! Striga Ivana entuziasmata, aproape spargandu-mi timpanele.

-Ce e cu el? O intreb eu, incercand sa par indiferenta. Defapt, ideea cu acest strain ma incita si chiar vroiam sa aflu mai multe despre el.

-Cameron a venit acum 2 saptamani aici. E cel mai frumos baiat din campus, normal ca dupa Luke. E misterios. Nu are prieteni, nimeni nu stie de ce a venit aici si nici nu stim unde sta. Pur si simplu, nimeni nu stie nimic de el.

Deci e un strain misterios... Gandesc eu. Lui Cameron chiar i se potrivea imaginea de strain misterios. Avea toate atuurile de a intra in categoria baietilor misteriosi.

Restul zilei am stat si am vorbit cu Ivana despre ce mi se intamplase si despre ticalosul de Michael. Toata conversatia si faptul ca i-am vazut pe Calum si Ivana sarutandu-se m-a facut sa mi se faca si mai dor de Luke.

A doua zi m-am trezit cat de devreme am putut. Trebuia sa ma intalnec cu Cameron la ora 5 dimineata ca sa putem iesi.

Am spalat ieri mai multe vase decat sa puteti imagina. Normal ca am fost pedepsita ca am lipsit de la lectii.

Asa ca aseara, dupa ce am vorbit cu Ivana despre tot ce se petrecuse cu viata mea in ultima saptamana am fost luata cu forta si pusa sa spal vase.

-Buna. Ii zic eu lui Cameron, care ma astepta in fata cantinei, sprijinit cu spatele de un perete.

Nici nu va imaginati ce greu m-am ascuns de garzile care umblau pe acolo. Cameron nu imi raspunse la salut. Doar imi facu semn cu mana sa il urmez.

Am facut exact cum a zis si am trecut prin gard foarte rapid, alergand o buna bucata de drum.

Probabil va intrebati de ce nu fugim definitiv din tabara: pentru ca Michael ar sti imediat unde m-am dus si ar fi o chestiune de timp pana cand ma prinde si sunt inchisa in carcera sau mi se dea pedepse.

Asa am sa plec cateva zile, iar Ivana o sa acopere. O sa zica ca am plecat spre casa, luand masina lui Calum. Apoi am sa apar inapoi in tabara, zicand ca am fost la clinica. Nu eram sigura ca planul meu o sa mearga, inaa trebuia sa incerc.

Cand ne-am oprit gafaiam. Ma uitam foarte ciudat la ghiozdanul imens pe care il avea Cameron in spate. Vroiam sa aflu ce era cu el, de ce el, acel Cameron, a venit dupa mine fara macar sa ma cunoasca.

-Pentru ce ne trebuie rucsacul? Il intreb din pura curiozitate.

-Nu ajungem la Hall intr-o zi. Va trebui sa dormim peste noapte. Imi zice, trecand cu usurinta pe pietrele alunecoase.

-Si unde v-om dormi? Il intreb, avand o voce usor panicata.

-Sub cerul liber, papusa! Imi zice, intorcandu-se spre mine si zambind exact cum o facea Luke.

Nu inteleg de ce tot ce facea Cameron imi amintea de Luke. Ma agatam de orice lucru pe care il face Luke si pe care il regaseam si la Cameron.

In loc sa il corectez pentru faptul ca mi-a spus 'papusa', i-am prins mana zambind. M-a ajutat sa trec niste pietre de rau alunecoase, ridicandu-ma in brate pentru a nu cadea in apa rece de rau.

Am mers aproape 2 ore fara sa zicem nimic. Toata conversatia noastra se rezuma la priviri si zambete. Mai mult de jumatate din drum l-am parcurs in bratele lui Cameron, desi acesta nu comenta deloc.

-Se inopteaza. Il informez eu de parca el nu ar putea sa observe cerul care se intuneca.

-Am observat. Imi zice el sec.

-Si ce facem? Unde ne oprim? Ii zic eu. Nu suportam idea ca nu o sa am un acoperis deasupra capului atunci cand dorm.

-Stai calma. Iti este foame? Ma intreba ingrijorat, incetinind pentru a se apropia de mine si a putea sa vorbim.

-Putin. Zic eu, ducandu-mi mana la stomac. Defapt imi era incredibil de foame. Am mers toata ziua fara sa mananc nimic.

Cameron zambi si ma lua de incheietura fortandu-ma sa imi grabesc pasul. Am mers inca cateva minute si am auzit intr-un loc acoperit de frunze si ferit de ploaie, unde am putea sta fara prea multe probleme.

Cameron scoase din rucsacul imens doua sacuri de dormit si mai multe conserve. Eu ma asez langa locul pe care urma sa il folosim drept semineu, adunand mai multe crengi si frunze pe care le puteam folosi.

-Ai sa poti dormi aici? Ma intreva foarte serios.

-Normal. Singura mea grija este daca o sa fie mult prea frig.

-Daca e frig te tin eu in brate, nu ai sa ingheti.

M-am prefacut ca nu am auzit ce a spus, continuand sa analizez alinentele pe care le aveam: conserve de toate felurile, ciocolata, paine, croissante, apa, suc. Cameron observa ca ma prefacea surda, deoarece chicoti a-tot-stiutor.

-Da sa te ajut. Imi zice, cand observa ca nu ma descurcam cu asezarea lemnelor.

Eu ma dau putin in spate,lasandu-l pe Cam sa se ocupe de tot. Dintr-o miscare foarte banala le aranja in forma de con si le aprinse. Arunca peste el niste alcool adus pentru a ne incalzi.

Ne-am asezat pe cei doi busteni pe care i-am adus langa foc, improvizand doua banci. Stateam infasurata in hanoracul pe care mi-l luasem, incercand sa ma incalzesc.

Hey, dragilor. Ce faceti? Stiu,minune... Am postat de doua ori intr-o zi. Am vrut doar sa ma revansez pentru toate lungile pauze pe care le fac.

As vrea sa va zic ca mi-a venit o super idee. La scriitori straini pe care ii urmaresc eu, am observat ca ei au o regularitate cu care posteaza. Mi se pare o idee foarte buna si as vrea sa o pun in aplicare.

Deci, de acum, pentru aceasta carte, voi posta o data sau de doua ori pe saptamana, date fixe.

As vrea sa stiu cum vi se pare ideea si initiativa si as vrea si niste recomandari pentru ce zile ar fi cele mai bune.

Cat despre capitol, sper sa va placa! Scuzati greselile!