Carpe Diem

Capitolul 31 - Colegi

Din perspectiva lui Cameron:

-Luke Hemmings a fost inchis pentru diverse conflicte cu legea, cum ar fi crima, violenta, violuri si prostitutie. Imi zice Michael.

Strang telefonul mai tare in palma atunci cand aud cuvintele viol si prostitutie. Michael este tatal meu, insa niciodata nu am putut sa ii spun tata. Nu se purta ca un tata, asa ca niciodata nu l-a deranjat sa il strig dupa numele mic.

-Stii daca lucreaza singur sau cu cineva? Il intreb, asezandu-ma pe canapeaua de culoarea capuccinului care ii placea Sierrei incredibil de tare. 

-Nu, Cameron. Zice ca a activat intr-un grup organizat,insa este incert locul in care actioneaza. 

-Nu poti sa afli nimic? 

-Cameron, nu sunt detectiv... Se rasteste la mine. Si de ce iti trebuie informatii despre el?

-Voiam doar sa stiu. Il mint fara sa simt macar un junghi de regret.

-Bine. Am treaba acum. Pa. Incearca el sa incheie conversatia fortat. 

-Pa. Zic, inchizand apelul si aruncandu-mi telefonul pe canapea.

Gabriella statea inn fata mea, cautand de zor pe laptop informatii despre afurisitul de Luke. Nu aveam nici o dovada ca el fusese cel care on luase, dar aveam o presimtire ca sigur el o luase pe Sierra. Aud xeroxul cum printeaza ceva, iar Gabi se ridica si luan cele doua foi. 

-Cameron, care este orasul natal al lui Hemmings? Ma intreaba, cautand printre acele randuri scrise marunt. 

-E nascut in Europa, dar a fost arestat in California si New York. 

Gabi doar incuviinta, continuand sa examineze foile. Ma las pe spate, incercand sa ma stapanesc. Imi venea sa urlu. Imi venea sa urlu deoarece Sierra nu putea fi aici cu mine. Deoarece o data am vrut pe cineva cu fiecare celula din corp si acea persoana se nimereste sa fie chiar amorezata de un criminal, care o rapeste din mijlocul strazii si care probabil ca acum o tortura cum nu se poate mai tare.

Trecusera 12 zile. Douasprezece zile in care Sierra nu era de gasit, iar politia nu facea nimic. Pentru ei era doar o alta fata disparuta. 

-Stiam eu. Stiu cu cine lucreaza. 

-Zi odata. Zic, vazand ca Gabriella face o pauza mult prea multa care imi apasa pe umeri mult prea greu.

-Are un grup organizat. A fost mai multe reclamatii pentru rapiri sau prostitutie in apropiere. Nu stiu daca el e asta.

A facut o pauza in care a mai citit caeva randuri de pe foi. Ma uitam la ea si imi venea sa mai tip  inca o data ca sa isi continue ideea, insa s-ar fi suparat.

-Daca el e si face parte din ce grup cred eu ca face parte, continua fara sa imi arunca macar o privire, nu trebuie sa ne ingrijoram din cauza lui. Este un membru crucial insa nu are cele mai mult infractiuni la dosar din acel grup.

-Atunci de cine ar trebui sa ne ingrijoram? 

-De el. Imi zice, intinzandu-mi o foaie cu o poza supradimensionata pe ea.

Ma uit si incep sa il analizez. Era un baiat cred ca de varsta mea, insa imi parea foarte cunoscut chipul lui. Il mai vazusem undeva. Eram sigur.... Ma uit la el si incerc sa imi pun in ordine gandurile. Chiar daca l-as fi cunoscut dau nu, fata lui nu imi9 inspira incredere. Imi iau o tigara si o aprind, fara sa imi ridic privirea de pe chipul acelui infractor.

-Il cheama Matt...

-Espinossa. O intrerup, spunandu-i numele printre dinti.

-De unde il stii? Ma intreba.

Totul era atat de clar. Imi aminteam perfect de Matt. Il stiam perfect.

-Am fost prieteni. Eu si Matt am fost cei mai buni prieteni. Eram in clasa a 9a, cand am inceput sa simt ca imi ascundea ceva. Eram cei mai buni prieteni, deci stian cand ma minte si cand nu. Era un copil de la o casa de copii, deci nimeni nu s-a intrebat unde a plecat. Mai disparuse asa, insa mereu se intorcea. Insa de acea data nu s-a mai intors. Am mers si am vorbit cu ingrijitoarele si au zis ca nu stiu unde a plecat si ca nici nu aveau sa isi bata prea mult capul. Matt era altfel. Nimeni nu a fost surprins cand a plecat si nu s-a mai intors.Toata lumea credea ca era un alt copil rebel si orfan, care avea sa isi petreaca restul vietii pe strazi.

-Se pare ca micul rebel orfan s-a descurcat destul de bine. Glumi Gabi, vazandu-ma cat de tensionat eram.

Si aveam si motiv. Mi-am lasat tigara in scrumiera si nu am mai ridicat-o decat cand era gata. Ma uitam la poza. Nu imi venea sa cred ca acela era Matt, cel cu care ma jucam fotbal folosind cocoloase de hartie pe mesele de cantina. Acum viola fete. Probabil ca o violase si pe Sierra. Trebuia sa merg cat de repede puteam sa o gasesc.

-Stii acum unde e? O intreb, ridicandu-ma.

-Nu. Si o sa dureze ceva sa o gasesc. Tipul asta stie bine sa isi ascunda urmele si sa se ascunda de politie. A avut multe locuri unde a fost arestat, insa nu se stie unde e acum. De 6 luni e de negasit de catre politie. Imi zice, asezandu-se langa mine.

-De ce am un presentiment rau despre asta? Sunt sigura ca Sierra traieste clipe groaznice langa niste idioti ca Luke si Matt.

Din perspectiva Oliviei/Sierrei:

Matt imi intinse cana cu ceai si pastile de dimensiuni impresionabile. Reusesc sa le iau la a doua sau a treia incercare. Matt schimba discurile intre ele. Se pare ca avea o colectie impresionanta de discuri de vinil cu muzica frantuzeasca. Imi era foarte rau si simteam febra cum ma acapareaza. Imi beau ceaiul in tacere. 

Era dulce si cald si imi alinta buzele palide. Incercam sa imi imaginez cum ar fi fost ca ceaiul sa fi buzele lui Matthew.