Intoarcerea in timp (Vol. 2 din "Vrajitorul din borcan")

Capitolul 20

Yuki isi deschide ochii. In ei se vedea lupta care se purta in ea. Un ochi ii era rosu in timp ce celalalt era majoritatea albastru si cu un punct rosu pe el. Incerc sa rup lanțurile, dar ma elextrocuteaza foarte puternică. O lacrimă ii curge din ochiul ce mai avea un pic de albastru in el.

-Imi... pare... rău... Zeref... Ca nu te va distruge Haru!!

Tonul ei i se schimbă. Lanțurile se rup si in fața mea sta o alta persoană. Aceasta avea tot numele de Yuki, dar avea parul negru ca pana corbului, terminându-se cu varfuri sângerii si ochii ii erau roșii aprinși. Hainele sunt diferite si ele. Poartă o rochita neagră cu rosu si in unele locuri, ar foarte putin alb. Invoca o sabia învăluită de flacari negre.

-Sa dansăm!

Un rânjet malefic ii apare pe față. Isi îndreaptă sabia spre mine si aleargă foarte rapid. Ma feresc de atacul ei printr-o săritură. O lovesc cu o flacără neagră, ce nu-i da foarte multe daune, dar o încetinește. Nu vreau sa o rănesc... Știu că Yuki încă mai e acolo! Fata se întoarce spre mine, face o piruieta si intunericul o învăluie. O pereche de aripi negre, mici, ca de corb ii apar pe spate si se înalță spre cer. Se intoarce cu viteză spre mine fiind învăluită de flăcări negre. Ma feresc din calea acelui atac, dar un bici imi prinde picioarele si ma da de pereți. Până sa-mi revin sunt strivit si ars de un scut imens din flăcări negre ce nu ma lasa să respir. Acesta își reduce din dimensiuni si se transformă intr-o suta de sulițe negre ce se îndreaptă spre mine, insetate dupa al meu sânge. Folosindu-mi umbra, imi fac o clonă si apar in spatele ei, lovind-o cu mai multe flăcări. Dar acestea au facut-o mai puternică si o sulita trece prin brațul meu, dând startul dansului morții. Mai multe cercuri magice apar sub ea si incepe un balet. Cand atingea orice parte a unui cerc, o sulita ma lipea de perete. Raman imobilizat si mai sunt multe sulițe ce-mi asteapta sângele. Acestea trec toate prin mine. O durere puternică imi curge prin vene. Dar outeam rezista. In locul meu apare o altă păpușa, ajungand la vreo 50 de metrii distanță de Dark Yuki, gata de atac. Ma invaluisem in flăcări negre si eram gata sa o lovesc. Imi iau avânt si incep să alerg spre ea. O sabie din metal negru imi apare in mână si blochez mai toate sulițele care se mai îndreptau spre mine. Dark Yuki le transformă intr-un scut imens cu care ține piept loviturii mele. Impactul o trimite cu câțiva metrii in spate timpul in care imi recapăt magia consumată. O aură întunecată ma învăluie. Ochii mi se fac roșii. Am devenit serios. Trebuie sa o înfrâng pe Dark Yuki si Haru!

~In mintea lui Yuki~

Sunt înconjurată de întuneric. Nu vad nimic. Nici in față, dar nici in spate. Lucrul cel mai ciudat este ca nu mai am nici o rană de la lupta cu Haru si Lilith. Ceva foarte ciudat...

O fată cu părul negru, avand vârfurile roșu sângeriu si cu ochii de aceeasi nuanță, dar un pic mai aprinsă imi apare in întunericul meu. Pe chipul ei se afla un rânjet malefic.

-Deci asta imi e partea "luminată" ! "Spuse ea cu dispreț." Acum eu am stăpânit corpul! EU! Tu vei dispărea așa cum tu ai vrut s-o fac eu, Holy Yuki! Întunericulte va distruge, bucată cu bucată. Muahaha!

Dispare intr-un val de întuneric. Râsul ei malefic imi răsună in timpane. Cum adică voi dispărea? O să... mor? Dar de-abia dacă mi-am luat rămas bun de la prietenii mei, de la Flame si Yui, nici n-am mai vorbit cu Zeref de cand se presupune că l-am omorât. Dar el e aici. Ii simt caldura corpului. Se luptă cu cineva. Sunt eu acel cineva. Am devenit un monstru, nu-i așa?! Am devenit ce nu voia ei sa fiu! Am devenit ajutorul lui haru si el acuma mă va omorî... Deoarece trebuie. Nu am sa-i mai revăd niciodată pe Happy, Nastu, Lucy, Gray, Erza... sau pe prietenii mei de la liceu, pe dirigintele Happy si profesoara de literatura Charla sau pe Hiro, directorul adjunct. Totul s-a sfârșit. Dark Yuki m-a invins. Încep să plâng.