Intoarcerea in timp (Vol. 2 din "Vrajitorul din borcan")

Capitolul 15

Stau in locul unde Zeref si-a fat ultima suflare. Lacrimile imi cuprind ochii... Oare mai are rost sa lupt? Mai ales acum ca lucrul pentru care sunt aici e mort. "Asa, continuă să gândești așa și vei fi a mea!!" Uh, nici macar de acea voce n-am scăpat. Ma ridic si ma uit spre cer. Ma uit spre lupta pe care am părăsit-o. Sa ma intorc acolo...? Să-i ajut in continuare?

Dar stai... Ei nu merită sa sufere ca mine. Alerg. Alerg spre Flame care-i ajuta pe Dragon Slayers. Imi șterg lacrimile. Nu am de ce să plang. Măcar așa pot să ma intorc in timpul meu! Incep sa zâmbesc la gandul căsuței mele de langa lac, pline cu toate amintirile mele... Totul fiind frumos acolo. Fără magie, fără demoni ce vor sa ma omoare, doar cu cărți, teme si liceu. Flame ma vede si vine spre mine. Dar se oprește la o distanță mai mare de mine si parcă vrea sa ma atace...? Ma uit nedumerită la el, dar dragonul e in pozitia de atac. Natsu se uita la Flame si da cu privirea de mine, pe fata lui facandu-se vizibilă mirarea. "Vezi, până si dragonul tău loial te crede un monstru! Altfel de ce te-ar ataca?"
Are dreptate... Chiar sunt un monstru. Pun pariu că sangele lui Zeref e pe hainele mele. Flame ma consideră un monstru si vrea sa scape de mine. Dupa câte i-am făcut... După ce i-am salvat viata! Uh, creaturile astea din acest timp! "Așa! Vezi că știi adevărul! "
Totul se întâmpla din cauza mea. Eu l-am omorât pe Zeref si acuma toti ma cred o criminală. Eu l-am omorât... Eu...? Oare chiar eu l-am omorât? Eu singura sa fi avut această putere sa-l omor pe Zeref? Asta e o nebunie! Eu de-abia pot sa stăpânesc Fire Storm. Si de-atunci am început să aud acea voce... Vocea această... O stiu! "Ah, m-ai prins! Se pare că ești mai inteligentă pe cât credeam eu!"

O săgeată de lumină imi străpunge pieptul. Cad la pământ. O vad pe Yui ce avea arcul in mână iar Flame si Natsu vin spre mine. Ciudat e că nu simt durere. Simt căldură. Chiar e plăcută... Poate asta a simtit si Zeref, stiind ca nu e omorât de mine, ci de Haru. Hehe, se pare ca nu putem sta nedespărțiți, nu-i așa...?

-Yuki!! Yuki!! Trezește-te! Yuki, nu ne părăsi! "Se auzeau tipetele lui Natsu si Flame"

Cred că îmi iau "La revedere" de la voi, băieți... Pentru totdeauna. Hiro, vad că n-o sa ne mai întâlnim. Spune-i lui Yui ca sunt bine... Daca ma poți auzi...
Ceva ma zdruncina. Cu foarte mare putere.
-Au! "Strig din toata puterea"
Eram intr-un pat. Yui si Flame stateau langa el si ma priveau îngrijorați. Mai erau si Natsu si Lucy in camera, împreună cu Happy. Natsu era cel care ma zdrucina.
-Te-ai trezit!!! "Imi sare la gat Flame" Nu stii cat de îngrijorați am fost! Mai ales cand aura aceea întunecată te-a cuprins!
-Ce s-a întâmplat cu adevarat? "Ma intreba Yui"
-Nimic... Nu s-a întâmplat chiar nimic...
-Yuki, aura aia nu putea sa apară din senin!
-Ba da! Sau nu... Oricum nu e nimic ce sa va intereseze...
-Iar incepi?! "Tipa Flame la mine" Iar incepu cu "Oricum nu va interesează"? Suntem o echipa, ne pasă de tine! De ce crezi ca Yui si-a folosit puterile pentru a te scapa de acea aura?
-Ai dreptate. Ei bine "ma uit in palmele mele" mainile astea l-au ucis pe Zeref... Mai vreți ceva ce să știți?
-Yuki, plângi! "Spuse Natsu"
Imi pun mana la ochi. Lacrimile imi curgeau ca un rău. Chiar tin la Zeref...
-De ce sa nu plang? Tinand cont ca mi-a fost alături, ca m-a salvat de o grămadă de ori, iar eu ii multumesc omorându-l.
Toti tac. Yui se uita la mine speriată... Ma uit in palmele mele si observ cum o pata neagra incepe sa-mi creasca pe ele. Destul! Ma ridic din pat si ies din acel spital. Eram in Earthland. Plantele de langa mine incep sa se vestejeasca. Pata neagrăse intinde pe brațe. "De ce nu-ti accepți întunericul? Știi că nu poti fugi de el la infinit. Devin-o a mea si poate ti-l vei putea revedea pe Zeref!"
Haru, stii ca nu o sa fac asta. Infoc Fire Storm. Flăcările ii erau negre. Ma concentrez. Mintea mea se umple cu gânduri calde, plăcute si de lumină. Dar sabia tot neagră era. Cum l-am infrant data trecută pe Haru... Cu iubire! "N-o să meargă! Cu cât stau mai mult cu atât intunericul te cuprinde mai mult! Hehe, chiar dacă nu vei vrea, tot vei devenii a mea!" Pe cine iubesc eu? Pe Yui, prietena mea cea mai buna pe care lasat-o, pe Yui si pe Flame, persoanele in care ma pot baza, pe Happy, care m-a sprijinit mereu, pe cei din ghilda, care m-au ajutat sa ajung pe Tenroujima si pe... pecel care m-a ajutat mereu, ZEREF!
O lumina orbitoare imi invaluie corpul. Fire storm devine alba iar in fata mea zace inconștient Haru. Petele negre dispar încetul cu încetul. Acesta se ridică in picioare și isi scoate lancea.
-Vad ca trebuie sa ne batem, zâno!
Iau poziția de luptă. Haru vine cu viteza spre mine. Sabiile se lovesc cu putere una de alta, iesind scântei. Impactul ma impinge in spate, forța lui fiind mai puternica decât a mea. Dar nu ma dau bătută. Ii voi indeplinii dorinta lui Zeref. "Stiu ca poti s-o faci..." Da, Zeref, hiar o sa pot!