Intoarcerea in timp (Vol. 2 din "Vrajitorul din borcan")

Capitolul 22

Arena dispare. Ne trezim pe câmp. Nu știu cat de departe este ghilda de acest loc.

-Si cum ajungem la ghildă?  "Il intreb pe Zeref".

-Hmm, un portal. Da, vom folosi un portal.

Zeref se taie la deget si din el ii curge un sânge negru. Folosindu-l, desenează un cerc negru. Începe să zică o vrajă antică si un portal apare. Zeref ma prinde de mână si ma trage in portal. Din portal ajungem in ghilda, dar din acea bruscare, ajung pe podea. Ma ridic, ma scutur si vad cum toată ghilda se uită la mine. Yui si Flame sar la gâtul meu si ma îmbrățișează.

-Esti bine!!! "Tipa Yui de fericire" Ma bucur foarte mult ca n-ai patit nimic! Si cu E.N.D, ce s-a întâmplat?

-Ăm... "ma uit spre Zeref căutând un răspuns "

-Nu mai există nici un E.N.D. L-am înfrânt.

Ghilda incepe sa țipe si sa strige de bucurie. Makarov ne ia pe mine si pe Zeref si ne duce intr-o cameră separată,  izolată fonică se pare.

-Ce s-a întâmplat cu Haru... Cu adevărat?

-Paii... "scot borcanu si il pun pe masă" E aici. Sigilat.

-Bun. "Makarov il ia si il pune intr-un seif" Sa înțeleg ca acum puteți pleca.

-Nu. "Spusr Zeref".

-De ce?

-Nu plecăm fără borcan. "Se ridică in picioare " E responsabilitatea mea, defapt a noastră,  pentru dezlănțuirea lui! Deci, borcanul  va rog!

-Nu! "Țipă Makarov la el" Nu imi pasă de ce crezi tu. De unde stiu ca nu-l vei elibera după si poate o vei omorî pe Yuki!

-Tăceți! "Tip la el" Uh, Makarov,  da-mi borcanu. Pana la urmă din vina mea a ajuns in aceste timpuri. Deci, dacă nu va supărați...

Ma ridic de pe scaun si ma îndrept spre seiful deschis. Iau borcan si ies din cameră cu Zeref. Plecăm din ghilda care era in petrecere si mergem la lac.

-Yuki... Sa înțeleg că ne vom întoarce înapoi la lumea fără magie?

-Uh. Imi place aici... "ma las pe spate pe iarbă " Mai bine să ne întrebăm ce vom face cu Haru.

-Pai "se lasă pe spate pe iarbă " Poate ca-l vom da in grijă copiilor noștri.

-Stai, ce?!? "Ma ridic brusc de pe iarba"

Fața mea era roșie. Mi-o ascund in palme... Uh, ce moment jenant... Zeref se ridică si-mi pune mâna pe umeri.

-Hei, ne iubim... Deci de ce să  nu trecem la următorul pas. Chiar dacă va fi mult mai târziu.  Poate mai întâi o nuntă,  ceva...

-Uh... "Imi ascund mai mult fața in palme" Ma faci sa roșesc...

-Hehe, ești drăguță cand faci asta! "Spune si-mi ia mainile de pe față."

Își apropie fața de mine. Inchid ochii, dandu-mi seama ce voia sa facă. Buzele lui mi se lipesc de ale mele si sfârșim a ne săruta. Ne desprindem din acest sărut.

-Pentru totdeauna? "Intreba Zeref"

-Pentru totdeauna.

Ajungem a ne săruta din nou. Continuam sa ne sarutam din nou si din nou.

-End P.D.V -

După 23 de ani, in același loc stateau doua persoane. O fată cu părul negru si cu ochii albaștri si un baiat cu părul scurt si negru, având doua aripi negre in spate.

-Uh, de ce m-ai adus aici, Aiko? "Intreba băiatu". Știi ca sunt un demon si nici n-ar fi trebuit sa ma desigilezi...

Fata, numită Aiko, ii zâmbește.

-Haru, ti-am dat o a doua șansă. Stiu că te poți îndrepta.

-Semeni mult cu mama ta, Yuki.

-Imi poți spune mai multe despre ea?

-Pai si ea a dat o a doua șansă unui demon ca mine, fiind chiar tatăl tău. Hehe, ne-am luptat atâta si când era sa ma distrugă a decis sa ma sigileze. A avut un suflet bun...

-Nici nu știu ce s-a întâmplat cu ea... "isi sterge o lacrimă". Tata încă se mai uită la poze cu ea... Uh...

Aiko se lasa pe umărul lui Haru. Soarele apune si lacul e învăluit de o atmosferă magică.

Dar asta,  e o altă poveste...

----------------

Oke, am terminat-o si pe asta. Deci ce ziceți,  sa vina si un volum 3 sau v-ati plictisit de ea deja?