Vieți de om

Roz și drăguț|3

Din somnul cel dulce și drag am fost trezit de o forță numită "trezirea fără motiv la orice oră înainte să răsară soarele".Și cum mă întorceam din bucătărie după ce băusem apă,mă apropii de fereastră find uimit de frumusețea lunii pline.
Sus pe cerul întunecat lipsit de stele doar luna-i prezentă cu lumina sa aurie și duioasă,oferind admiratorilor o stare de bine,de liniște și de pace.Dintr-o dată primesc un apel de la tata,evident răspund.

-Salut,fiule.mă salută cu vocea sa calmă
-Salut tati.
-Sper că nu te-am trezit,dar voiam să îți spun să privești luna căci este tare frumoasă și știu că îți place mult luna plină
-Stai liniștit eram deja treaz și privesc luna dar mulțumesc oricum
-Atunci vorbim altădată că am de terminat mendrele mele de lună plină.
-Pa tati!
-Pa dragă!

Mai stau puțin și mă pun înapoi la culcare să dorm mai mult măcar câteva ore.Dimineață mama e acasă și Luca mă trezește să mă anunțe asta,îi dau bună dimineața lui mami iau micul dejun și mă gândesc ce să fac azi,o stai am de primit surpriza de la Diego(mă întreb ce mi-a luat de data asta)

-Și cum a fost la doamna țigăncusă?mă întreabă mama stând la masă
-Bine,am terminat proiectul la română și am mai vorbit.spun eu știind ce o să spună
-Nu prea îmi plac mie țiganii dar ar trebuii să te dai pe lângă ea,părinți sunt putrezi de bogați.zise pe un ton rasist dar totuși lacom
-Nu ți-a spus buna că nu-i bine să te încurci cu țiganii.îi răspund doar ca să mă lase înpace
-Atunci n-ar trebuii să mai stai cu ea.se ridică de la masă și e la chiuvetă spălând vase
-Haide să nu dezvoltăm subiectul.îi spun că micuțul de Luca e încă la masă
-Bine.răspunse cu scârbă
-Apropo azi mă duc puțin pe la tata.
-Ok dar să vi pe seară acasă.vorbii pe un ton serios
-Stai liniștită că vin până pă seară acas'.

Mă duc în cameră pun măna pe ghiozdănelul meu scot stick-ul de ieri și bag în el niște chesti cât de cât utile,îmi îmbrac hainele "atent selecționate" adică un hanorac alb,o pereche de blugi maro și așez pe gâtul meu colierul cu cruciulița de lemn,încălțându-mă cu niște teniși negri.Ies pe ușă nu înainte să o salut pe mama și pe drăguțul de Luca și mă îndrept spre casa tatei.
Drumul spre casa tatei era frumos căci el locuiește la casă pe o stradă liniștită cu vile și case fie vechi ori vile moderne cu etaj și grădini aranjate cu stil.În fine intru pe poartă și bat la ușa căsi find primit ca de obicei călduros de tata(Florin).

-Ce ai mai făcut?mă întreabă oferindu-mi o ceașcă cu ceai
-Bine tot cu școala.răspund sorbind din ceai
-Ce frumoasă a fost luna de aseară. zic eu cu entuziasm
-Întradevăr minunată
-Tata am o întrebare?
-Spune?
-Pot să folosesc pretextul că vin acasă la tine când vreau să merg undeva și știu că mama nu mă lasă?
-Da dar doar dacă îmi spui unde te duci,măcar eu să știu un-te duci.
-Bine că am favorul ăsta azi.îi spun cu puțină ezitare
-La cine?spuse ridicându-se de pe scaun și mergând într-o altă cameră revenind după câteva secunde cu o carte
-Un prieten pe care nu-l place mama. răspund sperând să mă creadă
-Bine,pe unde stă prietenul ăsta?
-Prin centru dar cei cu cartea?
-Ok și ai spus săptămâna trecută dacă mai am cartea "Și dacă mâine va veni",uite-o
-Bun,mulțumesc tati,eu tre' să plec acum pa.
-Pa dragule.

Nu l-am descris puțin pe tata deci e un bărbat înalt cu ochi gri,părul brunet și deși are aproape 50 nu arată rău deloc.Iau cartea o pun în ghiozdănel și dus am fost spre apartamentul lui Diego.Din partea liniștită a orașului mă îndrept spre zona fără de odihnă,cei drept îi cam departe da mersul pe jos face piciorul frumos,stai puțin pot să-l sun pe Diego să vină după mine.(ce deștept îș:])

Conversație telefonică

-Iubii pot să vii după mine?
-Da dar unde ești?
-Pe strada Florilor.
-Atăta de departe?!
-Da,vii sau nu?
-Bine vin,așteaptă-mă.

După 10 minute

-Urcă sus iubii!îmi spune călduros acesta
-Ce mai zici,bebe?
-Nu prea multe,tu?
-Abia aștept să văd ce surpriză ai pentru mine.spun apoi chicotesc
-O să îți placă.

Conduce ce mai conduce și ajunseseram,ca de obicei apartamentul frumos și ordonat.
Diego vine din dormitor cu o cutie pe care mi-o înmânează și îmi spune s-o deschid.În cutiuță se afla o brățară de aur din multe inele mici legate unul de celălalt.

-Bebe,nu trebuia!
-Ba da,un lucru scump pentru o persoana scumpă.spune după care mă ia în brațe
-Hehe.Mereu îți place să mă faci să mă simt special
-Mai am alt cadou dar acela pe mai încolo.zice de parcă nu ar fi vrut să spună
-Pot să-l văd acum?
-Nu.
-Te rroooggg.spun și fac o față de cățeluș
-Nu.răspunde înc-o dată
-Nu-l stric,ai încredere în mine.
-Bine dar nu mă judeca.

Iese din camera de zi și înapoi în dormitor după care din nou în camera de zi cu o cutie mai mare decât prima.
Uuu,era un costum de pisică uwu.
Iau cutia în mână și o tulesc in camera mea să probez costumul.

-Ce faci?pune întrebare Diego
-Mă duc să-l probez evident,dăâă.zic iar îmbrac costumul și pun cureaua cu codița și cordeluța cu urechiușele.
-Cum îmi stă?întreb pe Diego cu o voce ca de fetiță
-Adorabil.răspunde acesta acoperăndu-și ochii

Mă apropi de el și îi spun:
-Cadourile astea rămân la tine că de le-ar găsi mama m-ar ucide.
-B-bine.zise el roșu la față
Îmi studia corpul căci costumul nu prea acoperea trupul purtătorului,pe scurt era alcătuit dintr-un top roz,o fustă de aceași culoare,ciorapi extrem de lungi albi și o pereche de mănuși scurte tot albe din acelea fără degete.

-Du-te și schimbăte.mă îndrumă Diego
-Bine bebe.mă duc înapoi în cameră să-mi schimb hainele
-Avem ceva timp liber la dipoziție,ai vrea să mergem în parc?
-Daaaa!răspund ca ș-un copil
-Atunci haide să mergem.

Termin cu schimbatul de haine și zop afară în parc unde am vorbit, ținut de mână,râs.Mi-aș putea petrece 10 vieți cu el.

Va urma..