Vieți de om

Cu tine,mi-e bine|1

  Așezată pe bancă în parc,mă gândesc la mine și iubirea mea care-i aflată lângă mine,îl țineam de braț cu căpșorul aplecat pe umărul său.Momente ca astea nu avem tot timpul deci am să profit de ele.Îș lasă capul său pe al meu,zici că eram într-un film siropos deăla din străinătate.
Nu durează mult fericire asta căci îi sună telefonul iar noi
ne despărțim de frumoasa legătură.Mama sa,îl sunase,bănuiesc că să meargă acasă.

-Trebuie să plec iubita!E nevoie de mine acasă.
-Nu mai minții.Știu că maică-ta mă detestă și tu nu vrei să ai probleme cu ea și tătăl tău.
-Iubi nu te supăra,eu te iubesc deci mama nu poate să-mi impună să nu-ți văd față scânteietoare.
-Mereu îți place să-mi faci inima să zboare cu aceste complimente.
-Eu plec dar mai vorbim la telefon bine iubita?
-Dute că se supără măta.
-Pa!
-Pa....

Așa e treaba,dragostea mea e un înger sub acoperire și are demoni pe post de părinți,nu mă plâng costul ăsta mic pentru o iubire așa de mare.Acasă mă duc prin aleile încă luminate de soaredi-nainte de apus,cu oameni care îș văd de treaba lor și vecini prietenoși pe care îi salut.
  Acasă mă așteaptă părinții cu priviri de parcă m-ar arde nu alt ceva și de sigur zbor direct în camera mea să îmi aleg cărțile pe mâine la școală.

-ZENOBIA!țipă mama din bucătărie
-Da!?răspund ne știind pe ce s-o supărat de data asta
-Ce faci cu băiatul ăla?Vrei să-mi spui și mie?

Tata era împreună cu mama și mă priveau încruntați zis-că am omorât pe cineva.

-Cum îl cheamă?de unde e?Cine-i sunt părinții?se repezește mama la mine în secunda când intru în bucătărie
-Nu ți-am spus că n-ai voie să-ți găsești hăndrălău.zise tata servind o palmă rece obrazului meu
-I-a spune-ne,ce taci?
-El e.....Alexandru și nu-i hăndrălău...e chiar un băiat cultivat și iubitor.
-Acum când tre' să înveți,după ce-ți termini studiile te poți și flocoși dacă vrei da' nu amu.spune mama apropiindu-se de mine
-Mamă dragă,eu îl iubesc și învăț la fel de bine nu mă încurcă cu nimic,ți-am spus de atâtea ori că eu nu-s fufă mama.mă răstesc la ea,Alexandru e cel mai frumos lucru ce mi-sa întâmplat și nu-l voi pierde de la niște oameni încuiați la minte

Evident părinții mă pedepsec,interzic să-mi văd norul drăguț și pufos.Așezată pe patul meu,singură,drăcoșii mei de părinți find plecați la ei știu ce și ei știu unde,mă gândesc la viitorul relație mele,vreau să dureze o viață și mai mult de se poate dar părinți noștrii sunt de modă veche.Numai ieșită din școală și căsătorită cu cine cred ei că o să fiu sigură(vor ei,să găsească pe cineva din interes),pot avea eu relație.
Am să lupt dar el pare să respecte ce-i spun părinții,dacă găsesc ei pe cineva și el acceptă,oooffff gândesc prea prost acum.Alexuț mă iubește și ține la mine,n-am de ce să-mi fac grijă.Îmi dovedește în fiecare zi deci calmă rămân.Îmi petrec restul serii vorbind la telefon cu el despre cum să ne păstrăm relația secretă sau cel puțin departe de părinții noștrii.

Va continua