Genesis: Lupta Pentru Libertate

𝔙𝔦𝔦𝔱𝔬𝔯 𝔰𝔠𝔯𝔦𝔰 𝔦𝔫 𝔰𝔞𝔫𝔤𝔢 𝔯𝔢𝔤𝔞𝔩

Acum patru ani pe când prințesa Narymosului avea doar cincisprezece ani, un eveniment ciudat avea să îi schimbe decursul vieții complet, chiar într-un loc în care nu se aștepta vreodată.....

*
*
*

Pașii ei o conduc rapid printre cărările întortocheate ale orașului. Vântul adie ușor încercând să-i înlăture gluga mare care îi ascundea chipul palid. În depărtare observă o creatură ce pare a semăna cu un om pe jumătate capră, chipul îi era supt, pomeții fiind evidențiați, stătea cu capul semi plecat în pământ privind pe sub genele sale lungi persoanele care treceau pe lângă el. Ajunge în fața lui privindu-l plină de dezgust, urăște creaturile cerșetoare. Persoanele care cer milă sunt cele care au pierdut deja totul și nu mai au niciun scop în viață. Tot ce rămâne din aceste persoane este o carcasă goală fără de suflet. Fără să gândească prea mult, iar scopul lor în viață nu pare a exista măcar.

— Doriți să vă prezic viitorul domnișoară? întrebarea răsună în liniștea apăsătoare de pe cărare.

Aceasta din urmă privește confuză spre omul pe jumătate capră, ochii săi par goi, lipiți de suflare, de parcă tot ce a fost odată a fost șters din mintea sa bătrână. Se oprește în loc contemplând sugestiei sale. Nu este ieșit din comun ca cerșetorii să propună tot felul de șiretlicuri pentru a câștiga un ban de mâncare sau băutură. De obicei prințesa ignoră complet creaturile care propun să-i prezică viitorul. ,,Sunt doar o mare de mincinoși care vor să facă bani pe calea cea mai ușoară, fără să muncească pentru ei, fără să transpire și să-și roage moartea pentru acei bani" se gândește aceasta strâmbând din nas nemulțumită.

Dar cu toate acestea, picioarele ei refuză să facă vreun pas în față, pare că au prins rădăcini care și singurul drum pe care îl acceptă să îl facă este distanța dintre ea și bătrânul din fața ei. Între cei cele două creaturi complet diferite se află doar doi metri, prințesa îi simțea prezența la fel de puternic cum simțea și mirosul ploii care urmează să vină în curând.

Inima ei părea a fii atrasă de acest bătrân care îi trezea un sentiment extrem de ciudat, ceva ce nu a mai simțit până acum în toți acești ani. Curiozitatea. Este unul dintre sentimentele care te pot condamna la moarte, interesul față de lucrurile care nu te privesc te poate duce pe căi greșite.

— Vreți să-l ucid majestate? O întreabă garda sa de corp așezându-și mâna sa mare pe mânerul sabii sale și privind rece către bătrân.

Ridică o mână în semn de protest, afișează un rânjet în colțul gurii privind cu ochii ca o nebună spre bătrân.

— Lasă-l să vorbească, îi spune gărzii sale de corp aceasta făcând câțiva pași în spate.

Se așează cu greu pe jos în nămolul în cantități mari de pe alee fără să-și ia ochii de pe bătrân. Dacă ar afla regina ce face fiica sa în acest moment ar crede că este o incultă. Familia regală este cea despre care vorbește toată lumea. Vor mereu să pară ceva ce nu sunt, iar poporul lor prost chiar le mănâncă din palmă.

— Și dacă aleg să te omor? întreabă prințesa aspru.

Acesta închide ochii pentru câteva secunde așezându-și mâinile păroase pe picioarele sale de capră murdare.

— Tristețea vieții te face să realizezi frumusețea pură a morții. Dacă asta mi-e soarta, așa să fie, prințesă! spune aceasta îndrăzneț făcându-și joc cu o brățară împletită din sfoară de pe mâna sa

— Bătrânelule, mi-ai atras atenția, dar dacă o să cred că spui baliverne, voi avea ochii tăi albaștri drept talisman norocos, spune aceasta zâmbind larg la el.

Acesta din urmă privește neutru și calm, nu pare deloc speriat de ceea ce i-a spus. O amenințare nu afectează cu nimic un om care nu are nimic de pierdut.

Prințesa obișnuiește să pedepsească grav creaturile care o calcă pe nervi sau care mai degrabă o deranjează în vreun mod anume. Face asta de când era doar un copil mic, iar prima sa victimă a fost o fetiță cu un an mai mică decât ea. I-a tăiat degetul pentru că a arătat cu el spre ea și a râs.

— În viitorul ce are să vină vei avea multe alegeri grele de făcut. Sacrificiile vor fi la fel de multe. Narymos este în pericol, iar singură nu vei reuși să-l salvezi. Cere ajutorul puiului de umbră și vei vedea că domnia ta va fi lungă. Sufletul tău se va întuneca la fel de mult pe cât este al meu în viitor, iar ochii tăi judecători vor fi pedepsiți de către zeii noștri. Ai grijă majestatea ta, căci oaia care îți e prieten este de fapt lupul care vrea să-ți sfâșie gâtul, un lup însetat de sângele tău. Ne vom revedea cândva în kvin, rostește acesta vesel fără să se oprească vreun minut.

Inima fetei bubuie în piept agitată, respirația sa devine tot mai precipitată. Corpul ei nu vrea să se miște, strânge din palmele sale fragile în noroi murdărindu-se mai tare decât este deja. ,,Nu se poate, nimic din ce spune bătrânul ăsta nu va fi adevărat! Eu voi fi conducătoarea Narymosului, iar nimic și nimeni nu mă poate oprii! Absolut nimeni. N-nimeni..." gândise aceasta înghițind în sec privind îngrozită în gol.

— M-minți! Finn! strigă târându-se cât mai departe de bătrânul ciudat care stă sprijinit de peretele unei case.

Plecând din acel loc alături de garda sa personală, privea în urma lor. Ploaia a început să lovească pământul cu putere, curățându-i cizmele de noroi.

Lângă peretele casei de mai sus pe cărare, un bătrânel pe jumătate capră stă culcat pe o parte ascultând neajutorat oamenii care trec și privesc oripilați către el. Nu spunea nimic însă, nu cerea ajutorul, nu striga pentru a avea parte de departe. Tot ce făcea era să stea acolo, sângele scurgându-se în valuri peste fața sa.

Prințesa scoate mâna dreaptă de la căldura mantiei sale lungi și privește mulțumită la orbitele albastre care privesc fara viață înapoi spre ea. Avea să facă un talisman frumos din ei.