ℭ𝔞𝔭𝔦𝔱𝔬𝔩𝔲𝔩 𝔰𝔞𝔭𝔱𝔢

102 18 92
                                    

~ MISIUΠΣ IΠ ΠΩΔPTΣ ~

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

~ MISIUΠΣ IΠ ΠΩΔPTΣ ~


Deschid ușa din lemn a camerei mele intrând fără pic de energie. Astăzi a fost un dezastru, întreaga petrecere a fost anulată fiindcă niște asasini au apărut în oraș. Îmi pare rău pentru Zasha, toată lumea o să vorbească despre acest subiect rușinos.

Mă întorc cu fața spre camera liniștită. Lampa de lângă pat se aprinde brusc, pe patul meu stă tolănit Simion. La cât de mic este aș putea să îl iau de un picior și să îl arunc pe geam, nu mi-ar fi chiar atât de greu.

- Ce cauți în camera mea? îl întreb apropiindu-mă de pat ușor. Acesta se ridică în picioare în pat stând relaxat.

- Caut promisiunea pe care mi-ai făcut-o, dar se pare că nu o pot găsi, răspunde acesta și dintr-un salt ajunge pe taburetul meu alb de lângă masa de toaletă.

E destul de mic, dar e puternic. Să păzești o casă întreagă de rele de unul singur nu este chiar atât de ușor. E până la genunchiul meu, dar cu toate acestea nu se sinchisește deloc să mă respecte. Chiar acum aruncă cu hârtie mototolită în mine! Mă încrunt supărată la el ferindu-mă în continuare.

- Ți-am spus azi dimineață să vii după ce petrecerea se termină! Doar ca să vin la tine în cameră după un timp și să văd că nu ești aici! Copii răsfățați ce sunteți, o să plângeți după mine când voi pleca! spune oprindu-se din aruncat.

- Ce căutai la mine în cameră...? întreb, însă nu-mi răspunde.

Este foarte punctual și nu îi place ca cineva să îi strice programul.

Expir ușurată mutându-mi greutatea de pe un picior pe altul și privind spre el zâmbind dulce.

- În legătură cu condiția de azi dimineață, eu mi-am îndeplinit-o pe de-o parte, colierul îl vei vedea după ce îți respecți și tu partea, Genesis. Cristalul casei a fost furat, fără el casa nu mai are protecție împotriva spiritelor rătăcitoare. Trebuie să mi-l aduci așa cum ai promis, atunci voi fi mulțumit, vorbește repede cu vocea lui groasă.

- De ce nu cumperi altul? îl întreb deschizând dulapul lent.

Caut cu privirea în dulap până ce găsesc rochia de noapte albă. O așez pe brațul drept și mă îndrept sper paravan pentru a mă schimba. A fost un coșmar să port rochia asta strânsă atât de multe ore. Tot ce vreau acum este să scap cât mai repede de ea.

- Pentru că fiecare casă are cristalul lui special, nu îl pot cumpăra! răspunde agitat.

Ridic din umeri încercând să mă apăr deși el nu mă poate vedea acum. Nu prea știu despre siguranța casei. De obicei lucruri în acest tip se țin secrete pentru a nu apărea probleme. Acum cristalul a fost furat, iar asta ne pune într-un mare pericol. Mă îndoi de spate ca să ajung la șireturile corsetului încercând cu greu să îl desfac.

Genesis: Lupta Pentru LibertateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum