Genesis: Lupta Pentru Libertate

ℭ𝔞𝔭𝔦𝔱𝔬𝔩𝔲𝔩 𝔡𝔬𝔲𝔞𝔷𝔢𝔠𝔦 𝔰𝔦 𝔠𝔦𝔫𝔠𝔦

~Orice poți tu să faci, eu o pot face sângerând~

*

- Spune-mi numele complet, vârsta și din ce oraș provii, anunță femeia mișcându-și ușor urechile ascuțite de elf.

- Numele meu complet? murmur în barbă.

Aceasta pufnește complet exasperată de situație scuipând câteva înjurături colorate.

- Nu fetițo, numele lu' mama! se răstește la mine, apoi oftează îndelung privind supărată într-un colț fix.

Îmi mușc obrazul pe interior, aș vrea să o mint în legătură cu numele meu, însă sunt sigură că și-ar da seama într-o clipă de asta. Pare tipul de persoană care poate citii cu ușurință o persoană, ca o carte deschidă sunt în fața ei.

Abisul din ochii săi frumoși mă privesc răbdători așteptându-mi răspunsul ce parcă nu vrea să îmi părăsească buzele rozalii.

Trebuie să rămân în viață orice s-ar întâmpla. Un gol în stomac înflorește când toate gândurile mele fug spre o singură persoană. Cea cu care împărtășesc aceeași ochi verzi, aceeași pistrui, același curaj și determinare. Mama este singurul motiv pentru care aleg ca inima să-mi mai bată în piept. Și chiar dacă fizic nu este aici, pot să o simt alături de mine, mirosul de trandafiri și fructe grix mă urmărește adesea, amintindu-mi de ea din minut în minut.

Iau o gură mare de aer privind sceptică către femeia din fața mea care deja pare deranjată că o fac să aștepte atât. Are și dreptul până la urmă, a așteptat destule minute ca să-mi revin în simțiri.

- Genesis Kalyott, șaisprezece ani, Ivelle, îi răspund și plec capul în pământ așteptând să aud sunetul panei care scârțâie pe foaia groasă a registrului recruților. Scrie cu viteză informațiile date privind concentrată la foaie. Trebuie să fie atentă la informații, dacă greșește o să aibă de a face cu furia subadjunctului Lyall, el este cel care îi ține locul astăzi căpitanului Moros, el este cel ce are grijă de secțiunea creaturilor.

Încă de când am pășit în curtea taberei mi-am pus un țel clar în minte, și acela că mă voi antrena și voi câștiga măcar o bătălie, ca mai apoi să mă pot elibera de căpitanul Ares.

Izan mi-a spus că urmează să aibă loc o mică petrecere în această seară, aici în tabără. Am fost plăcut surprinsă să aud asta, nu am apucat să petrec măcar un minut sărbătoarea Lunii Albastre. Ei bine presupun că până și recruții mai au nevoie de zile de pauză. A mai spus și că în ultima perioadă s-au mai înrolat în armată peste o sută de oameni și creaturi umanoide. Am putut vedea și eu asta, până să reușesc să intru aici, am stat cel puțin două ceasuri la coadă.

Scârțâitul sumbru al unui scaun mă trezește din visare ca apa rece de dimineață, ridic privirea din pământ, și văd că femeia elf se întinde mai comod pe scaun expirând zgomotos.

- Genesis, înscrierea ta este gata. Te-am repartizat la camera O-6. Izan o să-ți spună în detaliu ceea ce trebuie să știi pentru început, iar dacă dorești să ieși din tabără v-a trebui să ai o foaie de trecere semnată de către șefa ta de cameră, înțeles? mă întreabă trecându-și o mână prin părul castaniu ciufulit.

Aprob în grabă zâmbind slab. Sunt fericită că a fost atât de ușor să mă înscriu, nu mă așteptam sinceră să fiu.

- Noroc, o să ai nevoie de el din plin! exclamă zâmbindu-mi larg.