Genesis: Lupta Pentru Libertate

ℭ𝔞𝔭𝔦𝔱𝔬𝔩𝔲𝔩 𝔰𝔞𝔭𝔱𝔢𝔰𝔭𝔯𝔢𝔷𝔢𝔠𝔢

~ Drumul spre capitală ~

~ Genesis ~

~ Partea II ~

- Trezirea!

Mârâi nemulțumită de zgomot și încerc să îl ignor. Aud foșnete pe lângă mine, dar în continuare dorm, mă simt atât de bine și parcă plutesc. Îmi e atât de comod aici că nu as vrea să mă mai ridic.

Îi simt respirația caldă lovindu-se de urechea mea dreaptă.

Inspiră adânc și puf!

- Trezirea! îl aud țipând mai tare decât data trecută.

Mă ridic numaidecât în picioare și privesc încruntată spre cel ce mi-a stricat somnul.

- Din cauza ta am amânat pornirea spre capitală cu o oră!!acesta spune nervos și îmi întoarce spatele.

Casc îndelung încă somnoroasă.

- Tinere lup ai putea fi te rog mai drăguț cu mine?

Acesta se întoarce spre mine privind încă spre trăsura ce este deja pregătită.

- În primul rând mă cheamă Syaoran, iar în al doilea rând, încă respiri și te ducem spre capitală, cât de drăguț mai vrei să fiu? întreabă sarcastic.

Nu mai spun nimic însă, cred că acest Syaoran nu mă prea place. Nici eu nu îl plac, este furios mereu și prea arogant!

Îmi pun privirea spre Aroha, aceasta zâmbește rușinată de prietenul ei, dar totuși merge după Syaoran, lupul arogant ce conduce acest grup. Decât să merg cu el spre capitală mai bine mergeam singură! Aghh!

Pornesc și eu după ei și ajung în câteva minute la trăsură. Cei doi băieți îi pun șaua Arohei concentrați. Ehsan are părul răvășit, dar cu toate astea arată bine. Mușchii mâinilor i se văd prin cămașa care are un nasture de la gât desfăcut.

Mă urc în trăsură alături de Ehsan și mă așez pe bancheta din fața lui încă evitându-i privirea.

- Nu te supăra pe el, e doar puțin cam agitat. Cred că e perioada de împerechere la ei, spune Ehsan cu vocea joasă și îmi face cu ochiul.

Zâmbesc amuzată dar aud o bătaie puternică în peretele din spatele lui Ehsan.

- Te-am auzit!

Îmi pun privirea pe el, dar remarc că se uita deja la mine zâmbind.

- Syaoran e liderul grupului. Apropo, până acum nu te-am întrebat, dar cum te numești? schimbă subiectul complet întrebându-mă.

Pare atât de calm chiar dacă ieri ei se luptau cu niște bandiți. Ochii lui albaștri strălucitori arată ca albastru cerului, atât de senin! Și-a dat părul negru într-o parte într-o încercare de a îl aranja cât de cât. Nu că părul meu ar fi mai minunat, nu l-am mai pieptănat de două zile și arată de parcă aș avea un cuib în cap. Pe lângă asta azi dimineață m-am trezit cu crenguțe în cap deși nu am dormit lângă un copac. Asta e mâna lui Syaoran, sunt sigură!