[~CARTE ÎN CURS DE EDITARE ȘI SCRIERE~]
• Copertă realizată de către: @yoonymi 🫶🏻
Când soarele va apune pentru ultima dată să știi că poporul se va revolta. Își vor lăsa copiii și nevestele acasă pentru a lupta.
Dar nu va fi o luptă ușoară, mult...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
*****
Prezența de dimineața era obligatorie, indiferent cât de rău te simțeai în acea zi trebuia să stai drept și cu capul sus. Privirea îmi era încețoșată, frigul începea să se ridice, iar căldura ce crește treptat îmi face corpul să transpire abundent. La dreapta mea stătea Mikko, soarele strălucitor îi lumina pletele caramelizate. În jur se auzeau șoapte, nimeni nu știa când avea să apară comandantul și din ce motiv astăzi întârziase. Unii șoptesc pe la colțuri că Vitrix plănuiește un atac și că unul dintre spionii noștri a trimis vorbă despre asta acasă în Narymos. Iar dacă acesta avea să fie cazul, toate trupele de soldați noi aveau să fie antrenați pe repede înainte pentru a fi trimiși în prima linie. Nu sunt pregătită să merg în război, nici măcar sabia nu știu încă să o țin în mână, ce să mai spus să mai și lupt cu ea. Mikko era cea mai stresată pe tema asta în ultima vreme, încercasem să o calmez de mai multe ori, însă totul era de prisos. Părea că ea este fixată pe ideea că dacă acest război are să vină, ea va muri pe front. Din pricina asta dormea foarte puțin, iar când o făcea se trezea adesea în toiul nopții urlând, în unele dintre cazuri colegele noastre de camera voiau să o facă chiar ele să tacă. Și chiar de îmi era frică mă scuzam eu pentru ea ca să nu aibă parte de probleme.
Trecând la chipul său palid și subțire, îmi atrage atenția pungile întunecate de sub ochii săi galbeni. Îi dau un cot în braț pentru a îi atrage atenția, aceasta își întoarce privirea confuză asupra mea.
- Ești în regulă? Pari cam palidă, spun în șoaptă ca cei din jur să nu ne audă. Dacă cineva auzea că era bolnavă putea fi raportată la comandant, iar de acolo cine știe ce putea să i se întâmple. Vorbind de lup, acesta pășește grăbit mișcându-și mâinile pe lângă trupul mare. Este un om de o înălțime rar întâlnită cu o privire feroce ca de câine turbat.
- Valoro! salută acesta ridicându-și mâna în aer. Cu toții ne îndreptăm de spate și ridicăm la unison mâinile spre dedesubtul mandibulei, acesta este salutul milităresc al imperiului Narymos. A rămas așa de la ultimul război care a fost un adevărat masacru.
Răspunsul lui Mikko a fost amânat pentru o altă ocazie, acum cu toții ciuleam urechile la ceea ce avea să spună comandantul. Lângă acesta, grăbit apăruse căpitanul Ares cu o listă lungă între degete. Purta obișnuita sa ținută, niște pantaloni bufanți strânși doar de la genunchi în jos alături de o vestă cu (insemn) care reprezenta ca acesta era de un rang înalt, dar nu la fel de înalt ca comandantul. Îi înmânează foaia, apoi se face nevăzut prin mulțimea de soldați mergând într-un pas grăbit. Îl urăsc pe omul ăsta încă de când m-a aruncat din pat pentru că dormisem prea mult. Nu eram singura care nu îl plăcea de fel, vorbeau adesea despre el și cât de mult îl disprețuiesc.
