ℭ𝔞𝔭𝔦𝔱𝔬𝔩𝔲𝔩 𝔭𝔞𝔱𝔯𝔲

36 7 5
                                    

• 𝑨𝒊𝒔𝒉𝒂 •

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

• 𝑨𝒊𝒔𝒉𝒂 •

Sclavii n-au nevoie de limbă

Cobor treptele privind la tablourile ce împânzesc întregul perete de-a lungul scărilor. În unul dintre ele o pot observa pe bunica mea, Aife, privind cu severitate și mândrie în față, mereu am fost de părere că bunica a fost singura figură feminină din familie care chiar a fost respectată. Oamenilor le-a fost frică de ea, era în stare de orice, mereu în gardă, mereu atentă la detalii. În dreapta ei stă cunoscuta ei aliată, Neith Kalyott, o tânără femeie care a reușit să devină căpitan al echipei "Otis¹" cum li se spuneau. Părul său negru ca smoala este împletit într-o coadă lungă de cal care i se întinde pe unul dintre umerii săi. Puteam vedea în ochii săi întunecați ca pădurea într-o zi înnorată că este un om viclean din fire, puternică și de temut, dar ca oricare om sunt sigură că are o frică adânc în sufletul său.

La dreapta mea apare gardianul meu fără a scoate vreo vorbă. Un plan bine pus la punct îmi vine în minte, rânjesc privind în continuare spre Neith din tablou.

— Cred că a venit timpul ca Fantoma morții să revină printre noi, spun zâmbind malefic.

Îi aud armura scârțâind lângă mine, peseme că Koa a făcut o plecăciune în semn de aprobare.

—  Da maiestatea ta, îl aud spunând nesigur, apoi se întoarce pe călcâie îndepărtându-se în pas alert.

Koa este fiul fostului meu gardian Finn Yona care acum păzește cuplul roial cu sânge rece. Și acest tânăr mi-a fost odată și prieten, unul foarte bun care m-a ajutat și mă ajută în continuare. Asta este în avantajul meu, el este singurul pe care mă pot bizui în viitorul sângeros ce are să apară în familia regală. Mă voi folosi de el pe cât de mult pot.

*

— Prințesă Aisha ce mă bucur să vă văd! Cu ocazia întâlnirii noastre voiam să vă anunț că construcția sălii de conferințe se desfășoară perfect, chiar eu am vegheat peste sclavi să mă asigur de asta, spune Phoenix și îl pot vedea țuguindu-și buzele ușor nemulțumit.

Ochii săi verzi ca iarba privesc în zare prin labirintul de trandafiri albi a curții regale. Vântul adie ușor trecând prin părul meu desprins. Nu era o vreme prea bună, vântul mereu prevestește ghinion, păcat că nu sunt superstițioasă.

— Mă bucur să aud asta, Phoenix. Astăzi este o zi mare pentru me kalico², sora ta Meraki are parte de ce mai frumoasă zi din viața unei femei, afirm analizând aripile verzi a unui gândac care se pregătește să zboare în adierea vântului.

Obișnuiam să vin aici în fiecare zi pe când eram copil, acum însă, locul acesta a devenit un punct de întâlnire de afaceri și planuri de trădare. Încă îmi aud țipetele în ecou care se revărsau din mijlocul labirintului până înafara lui. Inspir îndelung și repede ca Phoenix să nu observe.

Genesis: Lupta Pentru LibertateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum