Doctorul

20

     -Este atât de frumos,  exclamă Darius,rotindu-se încet pentru a putea admira toată panorama. Erau pe un deal mai îndepărtat de sat dincolo de pădure.
    Mathis era acolo pentru a găsi o anumită plantă, așa că era concentrat mai mult pe căutările sale de cât pe admirat priveliștea. Oricum mai fusese în această zonă cu un an în urmă. Se opri totuși și privi spre celălalt, admirându-i încântarea. Doar în sinea lui recunoscu că de fapt îl admira pe el. Iar dacă era și mai sincer cu el, aceasta era mai degrabă un fel de întâlnire, ținànd cont că el îl invitase pe Lord.
      De când acesta îl vizitase în atelierul lui de lucru, trecuseră trei zile. În acest timp, ori unul ori altul găseau diferite pretexte pentru a se  vedea, el încă neadmițând deschis că îl plăcea și îl încânta ideea de a fi mai mult de càt prieteni, chiar dacă Darius,  îl numea iubit de fiecare dată când erau singuri. Se prefăcea că se supără auzindu-l, dar nu pierdea nici ocazia să se lase sărutat sau să inițieze el astfel de apropieri.

      -Mă bucur atât de mult că am venit cu tine, spuse apropiindu-se de el. Realizezi că aceasta ar putea să fie un fel de întâlnire?
Trase concluzia  zâmbitor privindu-i chipul.

      -Ești prea entuziasmat, doar pentru o căutare pe dealuri, încercă să il tempereze, dar îi susținu privirea.
       I-ar fi privit chipul perfect zile și nopți dea rândul fără să se plictisească. Chipul acela senin pe care i se oglindea fiece ce stare. Dar mai ales buzele care îi făceau sufletul și întreg corpul să vibreze de emoție pe care nu o mai trăise niciodată.
      Mai fusese îndrăgostit și iubise cu pasiune persoana ce simțea că îl completează, numai că acum prin prizma faptului că totul era interzis, tumultul interior ce îl simțea în apropierea lui, îi dădea o stare de euforie care îi făcea întreg trupul să îi vibreze, asemeni corzi unei chitare atinse de degete pricepute în tremoluri ritmice.
     
     Clipi de câteva ori, surprins că în gânduri I se strecurase fără nici un avertisment un cuvânt ce îi reliefa toate trăirile.  Un cuvânt ce nu credea că o să îl mai rostească niciodată.  Dragoste.

       Fără nici un fel de premeditare, se repezi asupra lui Darius, și prinzàndu-i chipul între palme își strivi buzele de ale lui, într-un sărut devastator.

     În acea secundă de descumpănire, nu avu timp să reacționeze, neașteptându-se la asalt, fapt ce făcu să se dezechilibreze căzând amândoi. Se prinse cu putere de umeri lui Mathias răspunzàndu-i plin de emoție asaltului cotropitor.
      Se mai sărutaseră cu duritate, dar niciodată ca în acea clipă. Simțea că celălalt vrea să îl absoarbă cu totul în interacțiunea spontană.
      Își simțea buzele linse, mușcate și tachinate iar el răspunse acestei avalanșe cu propria dezinvoltură, lăsând dorința să preia controlul. O dorință ce până în acea clipă încerca să o tempereze lăsând lucrurile să evolueze în ritmul lui Mathias.

      -Mathi...te doresc,  reuși să spună ghidat de dorința ce o simțea și din partea lui.
    Rămaseră iară privindu-se, rugàndu-se să nu fie respins.

       -Nu știu dacă...vreau să...

       -Lasă-mă pe mine să conduc, îl rugă strângându-i fundul între palme. Îi apăsă șoldurile pe ale lui, încercând să îl convingă și prin simțuri nu doar prin cuvinte.

     Nu aprobă, dar  se ridică de pe el, asezându-se în fund cu coatele sprijinite pe genunchii ridicați. Închise ochii încercând să își regleze respirația.

       -Maty, știu că și tu mă dorești, rosti așezându-se în genunchii în spatele lui. Te rog nu te împotrivi, șopti  sărutându-i pielea gâtului.

     Ridică pleoapele și dintr-o singură mișcare se ridică în picioare, după  care se întoarse și îi întinse mâna, ajutându-l să se ridice.