Doctorul

4

După ce îi deschise ușa, bărbatul în vârstă se dădudu într-o parte făcându-i semn să între.
Îi mulțumi printr-o înclinare a capului și păși pragul. Făcu doar un pas după care se opri încercând să vadă ceva în întunericul cel înconjura. Singura lumină venea de la o lumânare care ardea pâlpâind în suportul ei metalic, pe o masă într-o parte a camerei.
Nu era un bărbat fricos. Prin prizma meseriei și a unei învățături asiduie nu se lăsa influențat de povești pline de imaginație, dar pășind în această cameră plină de întunecime și mirosuri, ținând cont că marchiza nu îi dăduse prea multe informații referitor la starea actuală a fratelui ei, chiar nu știa la ce să se aștepte de la posibilul său pacient.
Deja o atenționase pe aceasta că problemele psihiatrice nu erau domeniul lui, lăsându-se totuși înduplecat să îi consulte fratele. Cu toate că...după mirosul de alcool, intui care era adevărata problemă a acestuia. Poate din această cauză îi fusese greu să I se destăinuie. Nu puține erau familiile a căror membri se confruntau cu această problemă. De la cele mai sărace până la cele mai bogate.

Merse spre prima fereastră ce o zări și trase cu putere draperiile grele, lăsând razele puternice ale soarelui de amiază să lumineze camera.

-Ce naiba faci? Auzi un glas furios de bărbat de undeva din dreptul patului imens ce ocupa un spațiu considerabil din cameră. Ți-am spus de atâtea ori să nu te atingi de nimic din această cameră.

Nu dădu importanță furiei acelui glas și merse spre cealaltă fereastră și îndepărtă draperia și de pe aceasta, ocazie cu care, văzu proprietarul voci, nu doar îl auzi. Deocamdată nu stătu să îl analizeze prea mult și întorcându-se din nou spre fereastră o deschise larg.
Nu apucă să se întoarcă când observă, trecând foarte aproape de capul lui, un obiect ce își făcu loc prin fereastra larg deschisă. Se aplecă spre în afară, încercând să vadă despre ce era vorba, dar din cauza ierbii înalte nu putu să își dea seama. Mai ales că dormitorul proprietarului era la primul nivel.

-Închide imediat fereastra, trage draperia la loc, iar după aceea dispari, altfel data viitoare sigur am să îți nimeresc țeasta.

Auzi din nou vocea aceea gâjâită și i se păru că unele cuvinte nici nu erau rostite prea eligibil. Se îndepărtă din dreptul ferestrei și merse spre bărbat.
Acesta stătea jos cu spatele sprijinit de marginea patului cu picioarele întinse.
Nu o întrebase pe marchiză câți ani are fratele ei, dar cu siguranță nu era atât de bătràn pe cât îl arăta înfățișarea. Părul lung de un șaten închis îi atârna în loațe ponosite ajungând să se unească cu barba ce era în aceeași stare. Cămașa ce fusese probabil albă cândva, era murdară și îi atârna pe trupul slab acoperind o pereche de pantaloni din catifea verde ce îi ajungeau mai jos de genunchii. Mută privirea până la picioarele lui goale, după care o întoarse din nou spre față, doar să observe că celălalt îl privea încruntat. Iriși ce băteau într-un verde migdalat erau injectați cu vinișoare roșii și erau plini de ură.

-Cine ești și ce cauți în camera mea? Îl auzi întrebând.

-Sunt doar o persoană care o să încerce să te ajute, îl informă privind în jos spre el.

-Să nu îmi spui că te-a trimis mama din capitală. Cu toate că după îmbrăcăminte nu prea pari a fi de acolo, își dădu cu părerea studiindu-i înfățișarea. I-ai spus că ești cine știe ce priceput în tratarea oamenilor ca să storci niște bani de la ea? Întrebă în batjocură.

-În primul rând, țin să vă informez că nu o cunosc pe mama dumneavoastră. In al doilea rând vă informez că nu am promis nimănui nimic.

-Dacă nu te-a trimis maică-mea înseamnă că a fost soră-mea. Ele sunt singurele care nu mă lasă să trăiesc liniștit.

-Asta numiți dumneavoastră trai? Îl întrebă privindu-l din nou de sus până jos.