Doctorul

2

      -Jupâne Manis, ai auzit că astăzi după prânz au ajuns la conac două trăsuri?  Întrebă bărbatul ce cântărea pentru celalalt niște cartofi.

      -Am auzit de la vecina mea care se întorcea de la târg, răspunse celălalt socotind în palmă câți bănuți trebuia să plătească pentru legume.

      -Sunt câteva luni bune de când nu a mai venit nimeni cu asemenea alai. Se arătă celălalt tot mai curios deșertând în desaga celuilalt cartofi. Prin târg se vorbește că cea care a venit este sora Lordului.

     -O să aflăm mai multe,  când o să coboare după merinde madam Iustinia. Trase cumpărătorul concluzia referindu-se la femeia ce trăia împreună cu soțul ei la conac.

      -Ai dreptate. Ai dreptate, rosti vânzătorul îndreptându-și atenția spre o femeie ce se oprise lângă taraba lui.

      Aveau de ce să fie curioși. Pentru că la conac, trăia doar fiul proprietarilor și singura familie care avea grijă de tot ce însemna întreținerea acestuia.
     Fiu ce trăia izolat de când ajunsese aici cu câteva luni în urmă. Tot satul îl cunoștea de când era un băiețel vesel ce cutreiera împreună cu ceilalți copii împrejurimile. După ce acesta crescuse, părinți lui îl luară în capitală pentru a-și începe studiile.  Mai venise în sat doar uneori  conacul rămânând pentru familie, doar o moșie de vacanță. Numai că  de când tatăl lui murise rămânând doar mama acestuia, rămase aproape părăsit.
     Prin sat se zvonea că întru-una din călătoriile tânărului Lord, i se întâmplase ceva și acesta înebunise. Oricât încercară toți să o tragă de limbă pe madam Iustinia și pe soțul acesteia nu aflaseră mare lucru. Cert era că uneori noaptea, se auzeau, dacă erai în apropierea conacului urlete, iar alte ori tânguiri înfiorătoare. Așa că mulți îl ocoleau, șușotind că acolo își făcuse veacul niscaiva duhuri necurate. Nici copii nu se mai jucau în grădinile părăsite, sau în dependințele abandonate. Dacă cu ani în  urmă acesta își arătase farmecul și mulți din săteni munciseră la îngrijirea lui, acum era aproape abandonat. Familia ce avea grijă de el era în vârstă și nu dovedea să facă față întregi construcții. De-asemenea cei mai cârcotași erau de părere că Lordul căzuse în patima beției, fapt pentru care o dată pe lună venea din capitală o căruță încărcată cu băutură. Informație întărită de însuși vizitiul ce o conducea. După fiecare transport acesta se oprea să bea o dușcă la cârciuma din sat, și cum alcoolul era un bun desfăcător de vorbe, cum erau și mulți dornici de bârfă, nu fusese prea greu de aflat motivul acestor vizite regulate.
    
   Mulți din săteni sperau că cei care veniseră, poate aveau să rămână și să îngrijească astfel locul. Bucurie izvorâtă și din speranță de a fi din nou angajați pentru diferite treburi, ajutàndu-și astfel cu băni primiți familiile nevoiașe.
     În mare parte pe moșie bărbați se ocupau cu tăiatul lemnelor din pădurea ce înconjura satul, iar femeile ajutau în casă la bucătărie sau la spălatul hainelor, la  familiile mai înstărite. Cei mai în vârstă mergeau în fiecare zi la târgul de la marginea satului unde vindeau ce puteau obține din grădinile ce imprejmuiau casele, unde cei tineri ajutau după ce își terminau treburile de pe unde erau angajați.
     Așezarea, față de altele nu era una foarte săracă având chiar și învățătoare, care era soția preotului, pe lângă nelipsita biserică. Drept era că școla avea doar șaisprezece copii de diferite vârste adunați toți într-o singură cameră, iar preotul își ajuta și el soția cum putea în educarea și învățarea acestora. Majoritatea sătenilor nu prea erau dornici să își lăsa odraslele să învețe, pierzând astfel o mână de lucru în plus pe lângă gospodărie.
       Ca orice schimbarea și aceasta trebuia făcută încetul, cu încetul.

      Printre cei mai respectați oameni ai așezări era preotul, primarul, ce avea și funcția de administrator al moșiei, și doctorul. Uni din săteni punându-l chiar înaintea preotului și a primarului.

    -Bună ziua. Îi spuse femeia intrând în curte cu o legătură de rufe la subraț, bărbatului ce trebăluia în grădină. Astăzi nu ați avut nici o chemare?   Întrebă referindu-se la vri-o vizită a unui pacient,  oprindu-se în dreptul gardului ce împrejmuia grădina, în care erau plantate diferite soiuri de ierburi medicinale, ce erau îngrijite doar de el, aceasta fiind delimitată  de grădina de zarzavat, printr-un gard din lemn.

      -Bună ziua, răspunse ridicând privirea asupra femei ce aduse rufele curate.

      -Am auzit că la conac au venit două trăsuri, îl înștiință punându-l la curent cu ultima bàrfă ce era pe buzele tuturor. Oare or fi venit doamna? Își dădu cu părerea referindu-se la mama Lordului ce locuia acolo, dar pe care nu îl văzuse nimeni umblând prin sat.

     -O să auzim despre cine este vorba, răspunse din politețe  nedorind să se lase instigat la nici un fel de presupuneri, recunoscând că aceasta era chiar o bârfă de ultimă oră, fiecare neputându-se abține de a nu o spune mai departe.
     Chiar dacă mulți din ei erau reticenți în a se apropia de moșia de pe deal, el știa că totul nu era de cât o poveste în ce privea o posibilă bântuire a acesteia. Unde era lipsă de carte, era și multă credulitate.

     -Întru să las rufele, spuse femeia, puțin suparată că nu îl putea face să coopereze la o mică bârfă. Știa de altfel că doctorul era un bărbat care nu vorbea prea mult și nici nu îi plăcea să își dea cu presupusul referitor la diferite discuții iscate pe subiecte de care nu era interesat.
     Îl lăsă cu plantele lui și intră în casă. Chiar dacă era plătită doar pentru a spăla rufele și ăsternuturile, de câte ori venea se apuca să deretice așa cum o făceau toate femeile care îi spălau rufele.
     Fiind doi bărbați chiar dacă unul era foarte tânăr, nu reușeau să facă treaba minuțios ca o femeie. Uneori când aveau timp le și găteau, nici unul neștiind a face de cât lucruri ce se mâncau în grabă.

      Bărbatul ce rămase în grădină, începu din nou să lege plantele ce crescuseră mai înalte, ajutându-se de niște bețe ce le înfigea în pămân. Îndeletnicire ce o făcea înainte ca femeia să îl întrerupă.
     Fără să vrea gândul îi fugi la informația primită despre despre vizita de la conac. Nu murea de curiozitate referitor la noi sosiți dar informația ridică niște semne de întrebare. Le alungă din gânduri și se concentră pe plantele lui.